Tomograful lui Sabin / Mura 3: Receptorul

„...Este semnificativ mai mare talentul celor care mai mult ascultă decât vorbesc deoarece, a şti să asculţi este cu adevărat un talent. Vechi de când lumea, obiceiul de a alege are la bază aprecierea meritului aparent. Dintre toţi păunii, o păuniţă va alege evident mereu pe cel cu coada mai frumoasă, indiferent de calităţile genetice cu adevărat importante pe care oricum nu le poate verifica în detaliu.

Acest tip de  ritual al alegerii bazat pe efectul de halou a fost transferat în mod perfid, deliberat, în viaţa politică. Coada păunului este discursul, oricât de multe şi de colorate alte artificii ar ataşa un candidat campaniei sale.

Singurele artefacte ce rup uniformitatea oarecum pasivă a publicului general sunt efectul de obişnuinţă şi efectul de frondă. Primul se manifestă, evident, mai ales la electoratul în vârstă, dar nu numai. Cu cât unei persoane i se supun atenţiei mai multe argumente, indiferent de domeniu, inevitabil acestea se vor repeta, receptorul mesajului tinde să le acorde mai puţină atenţie şi să păstreze în mod mecanic drept corectă ultima aserţiune pe care, la un moment dat, a perceput-o ca pozitivă. Efectul de frondă are, în mod fatal, o pondere tot  mai mare în rândul tinerilor, dar nu numai şi cu toate că, de regulă, nu are premize ori conotaţii negative, se traduce, în mod teoretic, prin refuzul de a vota, fiind îndreptat împotriva a tot ceea ce pare să păstreze un aer învechit.

Prin frondă nu se militează aproape niciodată pentru ceva, aceasta fiind o atitudine  eminamente contra. În orice stat, fie el doar relativ democratic, discursul poate fi adesea eclipsat de polemică, în toate formele acesteia şi de toate gradele, mai ales că apetitul pentru circ ţine de natura umană. Rămâne într-un anume fel „coada păunului”, dar nu mai are valoare absolută. În anumite situaţii, discursul devine propagandistic iar scopul oratorului nu este să reveleze, ci să acopere, să motiveze publicul să închidă ochii, o sarcină mult mai dificilă. Un astfel de discurs trebuie să conţină suficient entuziasm pentru a-i pacifica pe revoltaţi, transformându-i în mod natural în adepţi ai mesajului princeps, dar cu precauţiile de rigoare pentru a nu-i deranja pe pacifiştii care au un anumit prag de toleranţă faţă de lucrurile cu care sunt împăcaţi, adică le acceptă fără a fi de acord cu ele.