• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Vineri , 22 Martie 2019

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Vineri , 24 Aprilie , 2015

Suflu de reînviere în medicina monahicească românească

La intrarea în Cheile Nerei, pe un pripor fermecător deasupra râului, s-a ridicat o mănăstire, în care simţi lucrarea vie a Proniei Dumnezeieşti. În aceste locuri parcă Dumnezeul Cel Atotţiitor este mai aproape. Reînvie aici tradiţia vechilor ocupaţii şi valori, pe care lumea de astăzi le-a uitat, dar are şansa să le redescopere. Maicile de la Mănăstirea Nera, prin preocupările lor de zi cu zi, se îngrijesc de păstrarea sănătăţii dăruite nouă de Dumnezeu şi de care suntem responsabili. Am folosit produse ale Mănăstirii şi am simţit că au o putere aparte, care le face mai eficiente decât ar fi prin simpla lor compoziţie chimică. Este binecuvântarea lui Dumnezeu, Care sfinţeşte lucrul maicilor. Ele fiind destul de sfioase şi vorbind prea puţin despre sine, am adresat câteva întrebări Parintelui Duhovnic al Mănăstirii, sfinţia sa Ieromonahul Teofan.

 
 

Am aflat că aici la mănăstire sunt multe maici cu pregătire universitară. De ce se retrag din lume aceşti oameni şi de ce vin atât de mulţi aici?

Nu ne-a trecut prin minte că am putea fi asimilaţi vreodată cu o „castă universitară” a monahismului ortodox. Am primit în mijlocul nostru pe cei pe care i-am socotit trimişi de Domnul spre a fi împreună vieţuitori cu noi, fără a lua în vreun fel în calcul gradul de pregătire intelectuală. De fapt, numai trei sferturi din obşte e „licenţiată”, restul măicuţelor având o pregătire medie. Şi, de-ar fi să glumim amar, ce mai reprezintă în zilele noastre o licenţă? Cred că ne-am săturat cu toţii de atâta intelectualism lipsit, câteodată, chiar şi de cele mai elementare forme de înţelepciune.

 

Cum s-a născut această mănăstire şi cine au fost ctitorii ei?

Gândul de a se ridica aici o mănăstire îi aparţine D-lui Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, care de altfel se trage de pe aceste binecuvântate meleaguri. Cunoscând multele daruri pe care Dumnezeu le-a revărsat peste acest colţ de lume aflat în imediata vecinătate a Rezervaţiei naturale Cheile Nerei, plin de o mulţime felurită de plante ce au privilegiul de a creşte într-o zonă ecologică, domnul Dr. Chirilă şi-a propus încă dintru începuturile activităţii Asociaţiei Christiana, al cărei iniţiator şi fondator este, ca printre obiectivele ridicate de această asociaţie să se afle şi o mănăstire aici, la intrarea în Cheile Nerei. Datorită prigoanei la care ctitorul a fost supus ca preşedinte al Christianei, asociaţia nu a putut susţine zidirea mănăstirii decât puţin timp, la început, iar mai apoi domnul Dr. Chirilă şi-a asumat dimpreună cu familia sa cheltuielile necesare ridicării aşezământului monahal de la Nera. Ar trebui să facem pomenire de dragostea deosebită a doamnei Dr. Maria Chirilă faţă de mănăstirea noastră, până la ultima suflare dânsa arătând o grijă aparte faţă de obştea de aici.

 

Când şi cum v-a venit ideea de a vă apleca asupra suferinţelor trupeşti ale oamenilor, sub această formă,

de a le oferi preparate cu valoare terapeutică?   

Dintru bun început, ctitorii au gândit mănăstirea Nera ca un loc în care măicuţele să pregătească tratamente naturiste, iar cealaltă mănăstire-soră, Mănăstirea Christiana din Bucureşti, ctitorită tot de familia Chirilă, să se ocupe de tratarea bolnavilor. Acest gând nu s-a putut întrupa în primii ani ai Nerei, din cauza faptului că întreaga energie a obştii a trebuit canalizată, după slujbele rânduite vieţuirii monahale, către construirea complexului ce cuprinde chiliile, trapeza, bucătăria, şi altele. Abia în urmă cu câţiva ani ne-am putut îndeletnici efectiv cu prepararea produselor naturiste, acreditându-ne pentru aceasta un laborator numit „Sfinţii Doctori fără de arginţi”.

 

Părinte, ce v-a determinat să alegeţi această cale - monahismul?

Este o poveste mai lungă şi, pentru mine, frumoasă, dar locul ei nu este aici, acum. Voi răspunde simplu, pascalian: întâlnirea cu Dumnezeul cel Viu.

 

Când v-aţi retras din lume şi de cât timp sunteţi la Sf. Mănăstire Nera ca duhovnic?

Am îmbrăţişat viaţa monahală în urmă cu douăzeci şi trei de ani, iar la Nera sunt din primăvara lui 1999.

 

Cine culege plantele medicinale pe care le folosiţi drept ingrediente în preparatele Dvs. ?

Plantele pe care le folosim ca materie primă provin, în cea mai mare parte, din flora spontană, foarte bogată şi variată în această parte a ţării. O mică parte este obţinută din culturile proprii. Şi de cules, pe de o parte, şi de cultivat, pe de cealaltă, se ocupă măicuţele. Practic, fiecare plăntuţă trece prin mâinile lor şi este binecuvântată cu rugăciunea cea din toată vremea.

 
Cine concepe aceste suplimente nutriţionale?

Primele reţete au fost preluate de măicuţe de la domnul Dr. Chirilă, printr-o practică de început în laboratoarele Naturaliei din Voluntari. De fapt, sunt reţete pe care Prof. Chirilă le predă liber de ani de zile la toate cursurile de fitoterapie, fără teama că ar putea fi afectat de „concurenţă”. Apoi măicuţele au consultat diferite cărţi şi studii de fitoterapie, vechi reţete mănăstireşti etc. Poate ar trebui menţionat aici şi faptul că, deşi s-ar părea la o primă vedere că activitatea noastră reprezintă ceva inedit, de fapt noi nu încercăm decât să reînnodăm o tradiţie de veacuri a monahismului ortodox de pe aceste meleaguri. Să nu uitam că mănăstirile au fost timp de sute de ani organizatoarele şi ocrotitoarele aşezămintelor sociale de tot felul, de la şcoli şi până la bolniţele pentru cei bătrâni şi suferinzi. Fiecare mănăstire avea unul sau mai mulţi monahi cunoscători ai „ierburilor de leac”. Unul dintre ei a fost şi un sfânt atât de drag şi de apropiat nouă, Ioan Iacob de la Neamţ, sau Hozevitul. Ştiinţa vindecării prin rugăciune şi leacuri din plante a deprins-o în marea mănăstire a Neamţului şi a folosit-o atât timp cât a vieţuit în Ţara Sfântă, mai ales la Mănăstirea Sfântului Sava, unde a îngrijit atât pe monahii şi creştinii ortodocşi, cât şi pe musulmanii suferinzi.

 

Cine se ocupă de calitatea şi verificarea calităţii produselor Dvs.?

Laboratorul este acreditat de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentară Caraş Severin (nr. 855 / 07.08.2014), iar fiecare produs în parte este notificat de Institutul de Bioresurse Alimentare. După o pregătire generală comună, măicuţele s-au împărţit pe departamente specializate: ceaiuri, siropuri, tincturi, uleiuri, alifii, săpunuri.

 

Urmăriţi şi o experienţă clinică? Care sunt răspunsurile celor care utilizează produsele Dvs.?

„Experienţa clinică” este dată deocamdată de răspunsurile mai mult decât favorabile ale celor ce au folosit produsele noastre. Deşi din cauza multelor investiţii de început, costul produselor este relativ ridicat, el este compensat, spun ei, de calitatea lor.

Vă rog să ne daţi câteva exemple de produse pe care le consideraţi a fi de un mare efect şi beneficiu pentru sănătatea oamenilor.

Printre cele mai căutate produse merită enumerate siropurile împotriva răcelii obţinute din muguri de brad, soc şi pătlagină, oţeturile de mere cu macerate de plante, tinctură de propolis, cremele de gălbenele, de tătăneasă.

Sunteţi preocupaţi şi de producerea unor bunuri cosmetice, cum sunt săpunurile naturale. Intraţi în felul acesta într-o piaţă în care concurenţa este acerbă. Credeţi că firmele româneşti au şanse reale de a-şi găsi un făgaş printre firmele străine care domină această zonă?

Pe lângă o asumare foarte serioasă din partea producătorului român a tuturor indicilor de calitate ceruţi de o astfel de activitate (şi n-ar trebui să avem nici un fel de complexe de inferioritate faţă de „exterior”, căci avem destui oameni capabili, de ani de zile tot exportînd capacităţi umane şi neepuizându-ni-se „stocul”), socotesc că ar trebui făcută ceva mai multă educaţie şi pe această linie, bunul nostru popor asimilând de multe ori fără discernământ orice vine din „afară” - în detrimentul propriilor bunuri - pentru simplul fapt că acel bun este „străin”.

Aţi înregistrat o marcă anume, sau mai multe, cum să distingă cumpărătorii produsele Dvs. pe rafturile magazinelor ?

Toate produsele Mănăstirii Nera apar sub marca înregistrată „Nera Plant”, preluată şi în denumirea lor, alături de sigla Laboratorului nostru „Sfinţii Doctori fără de arginţi”.

 

Ce părere aveţi despre modificările legislative care sunt impuse ţării noastre de U.E. ?

Socotesc că sub paravanul unei „mai bune” legislaţii, şi asta nu numai în domeniul produselor naturiste, se lucrează la surparea din temelii a vechilor rânduieli prin care societatea tradiţională a răspuns, într-un mod firesc, nevoilor omului. În cazul concret pe care îl avem în vedere, vor fi scoşi de pe piaţă toţi producătorii mici şi, mai apoi, mijlocii, rămânând într-un final doar marile concerne care, după cum se ştie, sunt atât de vulnerabile la constrângeri... Până la urmă trăim în aceste zile doar o etapă a implementării sinistrului Codex Alimentarius!

 

Dacă cititorii noştri doresc să vă contacteze, unde o pot face mai exact ?

Fie la telefon (0729 984 727), fie prin e-mail (nera.plant@gmail.com), fie prin poştă (Mănăstirea Nera, Loc. Slatina Nera, Jud. Caraş-Severin, Cod postal: 327330).

 
Dacă cumpărătorii caută produsele Dvs., unde le pot afla?

Avem distribuţie naţională în magazinele naturiste, iniţial prin firma Radix, iar de când am lansat site-ul www.neraplant.ro, lucrăm cu toţi cei care ni se adresează direct, inclusiv pentru re-vânzare / distribuţie. Cumpărătorii pot face şi comenzi direct pe site-ul mănăstirii; expediem produsele prin curierat rapid.

 

Ce intenţii de viitor aveţi pentru activitatea laboratorului mănăstirii?

Ajutând Domnul, nădăjduim ca anul acesta să dăruim oamenilor o gamă mai largă de produse, care să fie deopotrivă leacuri trupului şi sufletului. Am finalizat deja un catalog electronic din care se pot afla mai multe informaţii atât despre produse, cât şi despre proprietăţile plantelor folosite ca ingrediente. Este un prim pas făcut pentru promovarea activităţii noastre, ce ne dorim să devină mai cunoscută, dar totodată şi roadele ei să fie mai la îndemâna atâtor oameni care să-şi afle prin ele tămăduirea feluritelor neputinţe.

 
 

Au făcut ascultare şi au consemnat pentru Dvs. Cristina şi Gabriel Aoşan

www.melidava.ro.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.