• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 28 Martie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 11 August , 2014

Povestea maramureşeanului tras pe roată ca şi Horia, Cloşca şi Crişan

Povestea lui Flore Cupşan a lui Crăciun este demnă deopotrivă de manualele de istorie şi de filmele de acţiune. Un erou local prea puţin cunoscut, care a luptat cu preţul vieţii pentru libertate, dreptate şi demnitate. Închis în Spitalul de psihiatrie din Sighet, a fost ucis de comunişti asemeni lui Horia, Cloşca şi Crişan, „tras pe roată”.

 
 

Adevăraţii eroii nu sunt doar cei din manualele de istorie, ci oamenii simpli, de lângă noi, care trăiesc şi mor neştiuţi de nimeni, dar care prin idealurile şi faptele lor se înscriu în cartea de aur a Neamului Românesc ca modele adevărate şi demne de urmat de generaţiile viitoare. Un astfel de erou a fost Cupşan Flore a lui Crăciun din Dumbrăviţa. Un cioban gospodar care din vina comuniştilor a ajuns la Spitalul de Psihiatrie din Sighet şi a fost ucis într-un mod groaznic.

 

Nepotul lui, Adrian Cupşan, ne-a relatat în exclusivitate povestea bunicului său. O poveste incredibilă despre demnitate, onoare şi eroism: „Toată tinereţea mea am fost solicitat de tata la lucru pentru că nu avea cine să mă înlocuiască. Colegii mei de generală mergeau la fotbal, iar eu niciodată nu aveam timp să merg cu ei pentru că eram tot cu lucrul. Şi de aici au început nişte analize şi cercetări de-ale mele pentru că nu am înţeles de ce eu nu am avut bunic.

După ce am ajuns să cunosc genocidul acesta nenorocit al comunismului românesc, după ce am aflat de puşcăriile comuniste cu deţinuţi politici, în felul acesta am realizat şi mai bine modul cum a fost distrus bunicul meu. Practic, el a fost ucis! Vrând să aflu de ce nu am avut bunic, şi mergând pe linia motivelor am descoperit lucruri uluitoare. Când veneau bătrâni în casă şi stăteau de vorbă, eu trăgeam cu urechea. Eram convins că fiind atent la subiect, de undeva trebuie să iasă la iveală adevărul. Nici pe bunica nu am cunoscut-o, pentru că ea a murit şi mai repede decât el. Tata avea 12 ani când a murit bunica, bolnavă de plămâni. Bunicul a cheltuit banii de pe doi boi să o vindece, dar nu a reuşit. Iar când tata a avut 15 ani, a murit şi bunicul. S-au purtat multe discuţii în casă pe această temă, pentru că bunicul avea o gospodărie puternică, cu 100 de oi. Mai exact, în momentul când a murit bunica, bunicul şi-a adus o femeie al cărui bărbat nu a mai venit din război. Interesant a fost că după moartea bunicului, soţul acelei femei s-a întors din prizonierat. În intervalul de timp de la 12 la 15 ani câţi avea tata, s-a instaurat comunismul”.

 

Odată cu instaurarea comunismului şi în Dumbrăviţa a început să se simtă revolta pentru ajungerea la putere a unor oameni fără niciun fel de competenţă în afară de carnetul de partid: „Atunci a fost numit primar cel mai sărac om din sat, unul Rusu Todor, un om modest, un om la locul lui. Probabil că dacă nu ar fi acceptat să fie primar, ar fi primit cine ştie ce sancţiuni. Omul nu avea pământ şi creştea o capră. Bunicul a fost intrigat de chestia aceasta, fiind gospodar. Bunicul se ocupa de stâna satului, de oile şi animalele mari pe care le ducea pe păşunile din Săpânţa, unde el avea relaţii de prietenie foarte puternice cu mulţi oameni. Iniţial, pe la 20 de ani, ca să înveţe meseria, bunicul s-a dus de slugă la unul dintre cei mai de vază şefi de stână din Săpânţa. După ce a ştiut cum se conduce o stână, bunicul a ajuns să aibă într-o vreme 12 slugi. El a condus mulţi ani stâna satului şi era prieten cu mari gazde de stână din Săpânţa. El purta costum popular săpânţenesc, nu de Dumbrăviţa. Era considerat „bărbat” în adevăratul sens al cuvântului”.

 

Flore Cupşan a lui Crăciun şi-a câştigat printre săteni renumele de om drept. Nepotul lui îşi aminteşte o astfel de întâmplare: „Era un hoţ care i-a furat clopot după clopot de pe boi pentru că în vremea aceea se practica furtul de animale. Animalele puteau fi furate uşor dacă nu aveau clopot. Boii erau furaţi şi erau duşi la abatorul de la Sighet sau trecuţi peste graniţă în Cehoslovacia. Bunicul a urmărit cine fură clopotele şi, după ce a descoperit, l-a invitat la stână şi i-a dat să mănânce şi să bea. Era fiul unui om care avea stână în zonă. După aceea l-a legat de colibă şi l-a bătut cu un lanţ să spună unde a pus clopotele de pe boi. Aflând unde au fost ascunse, a trimis un copil să-l cheme pe tatăl hoţului cu clopotele. Şi a eliberat hoţul. Iar de atunci nimeni n-a îndrăznit să se mai apropie de animalele lui”.

 

Nenorocirile şi, mai târziu, moartea, i s-au tras dintr-o întâmplare aparent obişnuită: „Bunicul mergea pe jos din Dumbrăviţa în Săpânţa pentru că de multe ori caii rămâneau acasă pentru muncile câmpului. Avea vreo 40 km de mers pe jos. Purta la brâu o toporişcă de cupru, mai mult ca obiect artizanal, nu cu scopul de a face rău, ci de a se apăra de urşi, pentru că nu o dată s-a întâlnit cu fiare sălbatice. Bunicul, venind odată acasă, s-a întâlnit în pădure cu primarul care-şi păştea capra. Şi i-a dat cu coada de la toporişcă peste degete: „bă, cine te-a pus primar? De ce te-ai dus tu de primar?”.

 

De la chestia asta, Rusu Todor o fi raportat la ceilalţi ce i s-a întâmplat, că numai bunicul probabil l-a luat la rost. Şi în scurt timp, în târgul de animale, o persoană necunoscută l-a tras deoparte să discute între patru ochi. Din discuţia cu acel om, bunicul nu a rămas cu mare lucru, pentru că de fapt nu discuţia era scopul, ci faptul că atunci acel om i-a pus ceva în băutură. După care, la un timp foarte scurt, a început să-l doară capul. A realizat că a fost otrăvit cu ceva. „Cine a fost ăla, oare ce mi-a dat să beau?”, acestea sunt cuvintele pe care le-am auzit de la un prieten care a stat odată de vorbă cu tata. Bătrânii satului vorbeau de acest episod când eram eu încă mic. După această întâmplare, bunicul a ştiut că din partea politicului i se trage durerea de cap. Şi s-a enervat şi a intrat cu calul în Primărie şi a pus copitele din faţă pe biroul lui Rusu Todor. Nu a avut treabă cu Rusu Todor ca om, ci a simţit că din spectrul politic i s-a făcut o lucrare murdară. După care nu a durat mult şi l-au dus la Sighet la spitalul de nebuni”.

 

Spitalul de nebuni era de fapt un fel de închisoare, pentru că aici Flore Cupşan a lui Crăciun era bătut zilnic: „Îl lovea în cap cu un mănunchi mare de chei. El avea libertatea şi dreptatea în sânge şi vroia să plece pentru că ştia că are treabă şi că a lăsat acasă 5 copii. Mama vitregă a rămas cu copiii, dar ea avea doi copii pe care îi ţinea în casă, iar pe copiii bunicului îi ţinea afară. Tata era cu oile şi cu vacile şi nu o dată l-a găsit bunicul dormind în ieslea vacilor, pentru că nu aveau voie în casă. Ei bine, la Sighet bunicul nu a mai rezistat să fie bătut zilnic şi a ajuns într-o altercaţie cu gardianul. Şi într-o zi acesta a venit beat şi i-a dat cu un scaun în cap şi gardianul a murit”.


De aici i s-a tras şi moartea groaznică, asemeni eroilor Horia, Cloşca şi Crişan: „Când a fost înmormântarea gardianului, cei de la Sighet l-au ridicat pe bunicul pe un fel de schelă pe care i-au pus-o sub braţe, şi de fiecare mână i-au atârnat greutăţi de 50 de kilograme. Şi l-au întins până l-au nenorocit. Au anunţat familia că este pe moarte, iar fratele lui l-a apucat în viaţă. Apoi a murit. Şi a fost înmormântat în Cimitirul Săracilor. Prietenii lui din Săpânţa, care lucrau în spital şi în zona Sighetului, ştiau ce s-a întâmplat. Asta a fost în 1947. Unul dintre cei din Săpânţa a marcat locul, a pus o salcie, şi în locul respectiv i-am pus o cruce după Revoluţie”.

 

Tragedia lui Flore Cupşan a lui Crăciun s-a răsfrânt apoi asupra întregii familii: „Când s-a aflat că bunicul a murit, mama vitregă a golit toată casa pentru că ştia că trebuie să plece. Şi era o gospodărie serioasă, pentru că era vorba de o familie cu 100 de oi. Până la urmă, copiii au fost preluaţi de neamuri. Suferinţa şi distrugerea bunicului meu este o altă formă de distrugere, altfel decât a deţinuţilor politici din penitenciare, dar tot pe motive politice. În câteva luni cât a fost ţinut la Sighet a fost omorât. În condiţiile în care era tânăr şi în putere”.

 

Numai că viaţa a inversat rolurile şi l-a adus din nou pe fostul primar Toader Rusu în subordinea urmaşilor lui Flore Cupşan a lui Crăciun. Numai că ei au dat dovadă de omenie şi, în loc de răzbunare, l-au ajutat şi îngrijit: „Interesant a fost că fostul primar, Rusu Todor, a ajuns subaltern la stâna lui tata la stâna CAP-ului. Stâna era de 400 de oi cu lapte şi din sat nu era altcineva care să ştie meserie, aşa că l-au pus pe tata, care învăţase de la bunicul. Pentru că după moartea bunicului tata a continuat stâna făcută de bunicul în Săpânţa. Ne-am folosit în continuare de relaţiile bunicului cu Săpânţa şi de terenurile de acolo. Tata, preluând stâna şi având trei băieţi, ne-a folosit după cum a fost nevoie. Şi, până la urmă, Rusu Todor, care a fost doar o scurtă perioadă primar, a ajuns să aibă grijă de oi în subordinea mea, că, fiind bătrân şi bolnav, îi purtam de grijă pe imaşul satului. Nu i-am purtat ranchiună, dimpotrivă, i-am purtat de grijă că era bătrân şi în afară de îngrijirea oilor nu putea face faţă la alte munci. S-a întors roata, că de la el a pornit distrugerea bunicului şi tot familia noastră l-a îngrijit la bătrâneţe”. Şi mama vitregă şi-a luat răsplata, pentru că gospodăria ei a rămas pustie: „Eu consider că pentru faptele ei, mama vitregă a tatălui meu şi-a primit un altfel de pedeapsă. Pentru că şi-a bătut joc de copiii bunicului meu, în momentul de faţă casa ei este pustie. Băiatul care a rămas în casă nu a avut copii”.

 
 
Ştefan Mihali, autorul monografiei Comunei Dumbrăviţa:

„Cupşan Flore a lui Crăciun s-a născut în 1904 şi a murit în 1947. A fost căsătorit cu Florica şi a avut 5 copii. A murit la Sighet. Pentru că a fost o încercare de discreditare a lui prin internarea la Spitalul de nebuni. A suferit din cauza convingerilor sale, care nu erau în consens cu puterea politică de atunci. Era un bărbat curajos şi apreciat în sat, printre altele salvând o parte din oile confiscate de nemţi pentru a fi duse pe front. După ce au venit comuniştii la putere, ca să-l discrediteze şi să-l distrugă, l-au internat la Sighet. Acolo, un gardian îl lovea zilnic în cap cu un pumn de chei şi într-o zi i-a dat gardianului în cap cu un picior de la masă. Iar acela a murit. După care Flore a fost torturat şi îngropat în Cimitirul săracilor. Povestea lui este una care arată o altfel de suferinţă a victimelor comunismului”.

 
 

„Când au trecut nemţii prin sat, aceştia au adus cu ei oile furate de pe bazinul Lăpuşului. Iar bunicul a făcut o diversiune şi a salvat o parte dintre oile satului pentru că altfel erau duse şi sacrificate pentru front. Ce alt exemplu de bărbăţie şi curaj mai mare decât acest gest al bunicului meu?”.

Adrian Cupşan, nepotul lui Cupşan Flore a lui Crăciun

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.