Munca şi perseverenţa ajung să depăşească talentul

Munca, seriozitatea şi pasiunea depăşesc uneori talentul înnăscut al unui jucător, Iuliu Mihail Roşiianu, portar băimărean, convocat la Naţionala României Under 16, ne-a explicat acest lucru şi cum pentru el fotbalul este cel mai important lucru care există. La selecţionare vor participa peste 30 de jucători, din care patru sunt portari.

Rep.: Care este secretul tău ca jucător în devenire?

Iuliu Roşiianu: Mai am mult până să ajung un fotbalist recunoscut, sunt conştient de acest lucru şi sunt dispus să fac acest lucru. Multă muncă şi seriozitate maximă este secretul meu, dar şi oamenii cu adevărat implicaţi în viaţa mea de fotbalist. De la vârsta de opt ani am început să joc fotbal şi în acest moment am ajuns să respir pentru acest sport. Decât să mor o tânără speranţă şi să îmi irosesc talentul prefer să renunţ la toate obiceiurile unui tânăr, cum ar fi petrecerile de exemplu, şi să îmi dedic timpul antrenamentelor, mai am mult de învăţat. Îmi place să muncesc în acest scop şi cu multă muncă poate voi reuşi.

Rep.: Cum ai ajuns să ocupi postul de portar?

I.R.: Dintotdeauna când mă uitam la meciurile de fotbal eram mai atent la portari decât la meci, am avut o pasiune pentru portari. Sunt printre puţinii care încă de când a început să joace fotbal a ştiut exact pe ce post vreau să joc. De mic visam să fiu portar. Fotbalul pentru mine este viaţa în sine, nu mă pot imagina fără acest sport, orice fac se învârte în jurul lui. Sunt dependent de emoţiile de după o victorie, dar şi de supărările de după o înfrângere. Totul este o emoţie, adrenalina care pompează şi suporterii care te susţin.

Rep.: Ce visezi şi aştepţi în cariera de fotbalist?

I.R.: Aş fi cel mai fericit om de pe pământ să ajung un fotbalist de renume pentru România. Să poată spune alţi copii despre mine când se uită la meciurile de fotbal, cum spuneam şi spun în continuare „vreau să ajung ca el când cresc mare”. Cel mai mult mi-ar plăcea să joc pentru Real Madrid. Tot ce este Realul este datorită portarului, Iker Casillas. Mi-ar plăcea să joc în străinătate sau în Liga Întâi, să aduc faimă fotbalului românesc, însă cum am mai spus, sunt conştient că mai am mult de muncă până să ajung acolo. Recunosc că în copilărie nu eram cel mai bun portar din curtea şcolii şi toate cunoştinţele mele din acest moment au la bază munca depusă de mine de-a lungul anilor. Am talent, dar nu exagerat, consider că am ajuns aici datorită interesului şi a seriozităţii pe care o depun zi de zi.

Rep.: Care este parcursul tău fotbalistic la echipele din ţară şi care este poziţia juniorilor în fotbalul românesc?

I.R.: Am început la vârsta de 8 ani, la FC Baia Mare, în 2008, după un an m-am transferat la Xela Baia Mare. În 2011 am jucat pentru Salina Ocna Șugatag, iar după doi am am ajuns la CFR 1907 Cluj-Napoca. Din 2014 şi în prezent joc pentru ASA Târgu Mureş şi asta din cauză că sunt condiţii mult mai bune pentru juniori comparativ cu CFR Cluj. Echipa din Târgu Mureş are încredere şi sunt bucuros să fac parte din aceasta. Păcat că în România nu se pune accentul pe juniori, însă de când marea majoritate a cluburilor nu mai beneficiază de aceleaşi sume de bani au ajuns să caute şi în curtea juniorilor. Consider că sunt prea mulţi străini aduşi în ţară care sunt sub nivelul ligii întâi şi, din păcate, aceştia ocupă posturile pentru juniori, care sunt uitaţi.

„Fotbalul pentru mine este viaţa în sine, nu mă pot imagina fără acest sport, orice fac se învârte în jurul lui”.