 |
de Dan PARCALAB |
|
Dragi parlamentari,
in primul rand as vrea sa-mi cer scuze pentru ca folosesc cuvantul „dragi”, dar mi-am interzis categoric sa scriu asa cum gandesc despre voi, tocmai pentru a nu transforma acest colt intr-o zona de tip revista xxx. Asa incat, am decis sa va fentez. Inteleg ca mantia parlamentarismului britanic, de pilda, este prea larga pentru niste coate-goale, asa ca o sa incerc sa fiu doar sarcastic, virtute pe care niste capete-seci nu au cum, evident, sa o priceapa.
Intrucat sunt semi-dobitoc, nu un geniu ca voi, am acceptat ca institutia Parlamentului este una dintre radacinile pe care se cladeste arborele democratiei romane, asa uscat, tuns, fasonat si prefacut in cenusa. As fi putut chiar sa reactionez la acuzatiile, stupide, conform carora cel ce loveste in Parlament doreste instaurarea dictaturii. Nu am facut-o, dar asta nu inseamna ca daca nu e frumos sa scuipi pe strada nu e o realitate ca ai limba naclaita.
Dar nu mai pot. M-am gandit ca e prea usor sa-mi consum valoroasele mele fluide pe niste verze ca voi, motiv pentru care, incercand sa nu-mi tremure mana de nervi, va scriu. Vreau sa va multumesc in numele familiei mele, a catorva sute de prieteni si mii de maramureseni pentru modul jalnico-saharian in care ne reprezentati si lucrati. Recunosc, decisiv a fost votul dat impotriva cererii de perchezitie a casei-muzeu a mogulului Adrian Nastase. Aproape ca mi-au dat lacrimile de bucurie cand am descoperit ca sunteti fratiori cu nevinovatul Nasty, cel care din primii bani, in tinerete, si-a cumparat o gravura de Iser.
F aptul ca ati demonstrat ca „nu sunteti o carpa de sters pe jos” mi-a intarit convingerea ca sunteti, de fapt, o izmana rupta pe un cur comunist sau gascar, la alegere. Ne uitam la voi, uluiti ca nu intelegeti ridicolul cu care va acoperiti in fiecare zi, admirand sictireala cu care va puteti detasa de orice lucru important pentru natiunea romana.
De asemenea, remarc usurinta cu care va poate apuca rasul, definitoriu fiind comportamentul parlamentarului numit Mitrea, cutremurat de o criza in momentul in care prezida. E drept, l-au ajutat si propunerile legislative, gen plantat de pomi fructiferi sau cumparat barci cu motor. Si la noi e veselie, o ducem exceptional, lucru pe care vi-l dorim si voua, din inima. M-am si gandit la cateva legi: cercetarea efectului polenului asupra strungarilor, implementarea costumelor de culoare mov pentru profesorii de filosofie sau interzicerea scobitului in nas la dineuri oficiale la care numarul invitatilor este impar.
Intrucat sunt in pragul unui atac cerebral, tin sa inchei prin a va preciza ca va sunt recunoscator: pot injura golanii mai usor, v-ati grupat.
Ne vedem la vot!
|
