Ziua Culturii Naţionale

Joi, 15 ianuarie 2026, s-au împlinit 176 de ani de la nașterea poetului național Mihai Eminescu, cel care a spus faptul că „poezia este trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul frumos”.

Ziua Culturii Naţionale este marcată în fiecare an, începând din 2011, la 15 ianuarie, ziua aleasă fiind cea a naşterii poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu, supranumit „poetul nepereche”.

Cu această ocazie, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, îndeamnă părinții slujitori ai Sfintelor Altare din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, ca să oficieze slujbe de pomenire pentru „Luceafărul poeziei românești” și „Voievodul” limbii române, pomenind, în cadrul Sfintei Liturghii, la ectenia celor adormiți sau la Litia mică pentru adormiți ori Slujba Parastasului, atât pe Mihai Eminescu, cât și pe membrii familiei în care s-a născut, a fost educat și s-au desăvârșit din punct de vedere educațional, religios și moral.

La orele de Religie, părinții profesori de specialitate și cadrele didactice sunt îndemnate ca, împreună cu elevii, seminariștii și studenții din învățământul teologic să recite poezii din opera ilustrului nostru poet Mihai Eminescu, evocând astfel personalitatea scriitorului, ca zi de reflecţie asupra culturii și limbii române.

„Crăiasă alegându-te

Îngenunchem rugându-te,

Înalţă-ne, ne mântuie

Din valul ce ne bântuie:

Fii scut de întărire

Şi zid de mântuire,

Privirea-ţi adorată

Asupră-ne coboară,

O, maică prea curată,

Şi pururea fecioară,

Marie!”

– fragment din poezia „Rugăciune”, 1878.

Amintim faptul că Poemul „Luceafărul” de Mihai Eminescu a fost inclus în anul 2009 în Cartea Recordurilor: are 98 de strofe și a fost omologat drept cel mai lung poem de dragoste. De asemenea, manuscrisele sale, în 46 de volume și aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite de Titu Maiorescu, în anul 1902 , Academiei Române. În anul 1948, poetul nostru național a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Mihai Eminescu, împreună cu cei apropiați din familie, au fost aproape de credința ortodoxă moștenită din străbuni. Avea unchi și mătuși care viețuiau la Mănăstirea Agafton; s-a spovedit și împărtășit la Mănăstirea Neamț, în 1886, chiar de ziua onomastică, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil; de asemenea, scriitorul s-a gândit la un moment dat serios și sincer să se călugărească. O altă însemnare importantă este aceea că poetul moldovean era și un priceput filantrop, implicându-se în strângeri de fonduri pentru Muntele Athos, în special pentru monahii români ș.a.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Text: Pr. Adrian Dobreanu – Sectorul Cultural și Comunicații Media/ Director Comunicații Media-Online