„Voievodul Maramureșului” a împlinit vârsta de 65 de ani

În 23 iunie, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a împlinit vârsta de 65 de ani, moment de mare sărbătoare 
pentru întreaga Biserică Ortodoxă din România.

Începând cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și continuând cu ÎPS Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramu­reșului și Sălajului, PS Părinte Timotei, Arhiereu-Vicar al Eparhiei Maramureșului și Sătmarului, preoți, călugări, autorități județene și locale și extrem de mulți cre­dincioși au ținut să-i transmită Preasfințitului Părinte Iustin  cele mai sincere urări cu ocazia împlinirii vârstei de 65 de ani. Acest moment deosebit a fost marcat la Ca­tedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, unde s-a ținut Sfânta Liturghie oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramu­­re­șului și Sălajului, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului și Preasfințitul Părinte Timotei, Arhiereu-Vicar al Eparhiei. 
PS Iustin este unul dintre cei mai respectați membri ai Sinodului Bisericii Ortodoxe Române și unul dintre ierarhii cei mai iubiți de credincioșii din România, pentru că el este întotdeauna alături de popor și spune lucruri pe care puțini au curajul să le abordeze. 
PS Iustin aniversează anul acesta cinci decenii de la intrarea în viața monahală, dar și 10 ani de la alegerea și întronizarea în demnitatea de episcop titular al eparhiei.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a transmis un mesaj cu acest prilej: 
BINECUVÂNTĂRI ȘI FELICITĂRI LA CEAS ANIVERSAR
Momentele aniversare din viața omului constituie prilejuri de bucurie şi comuniune, ca o pregustare a bucuriei şi a comuniunii desă­vâr­șite din iubirea Preasfintei Treimi. Un astfel de moment binecuvântat este aniversarea a 65 de ani de viață ai Preasfin­țitului Părinte Iustin, Episcopul Maramu­reșului şi Sătmarului.
Născut la 23 iunie 1961, în Roza­vlea, una dintre cele mai vechi aşezări ale Maramureșului istoric, din binecredincioşii părinţi Ştefan şi Maria Hodea, a primit la Sfântul Botez numele Ioan.
Dragostea sa faţă de Dumnezeu şi devotamentul faţă de Biserică au fost cultivate încă din anii copilăriei, prin grija părinților şi a bunicilor săi, care s-au străduit să așeze rugăciunea în centrul vieții fiului dăruit lor de Dumnezeu. Astfel, în anul 1976, a pășit pe calea vieții monahale la Mănăstirea „Sfânta Ana” – Rohia, unde, în anul 1985, a primit chipul îngeresc al călugăriei şi numele Iustin, avându-l ca naș de călugărie pe părintele său duhovnicesc, Episcopul Justinian Chira.
După absolvirea Seminarului Teo­lo­gic din Cluj-Napoca, a urmat cursurile Facultății de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu (1988–1992), pe care le-a absolvit cu rezultate deosebite. Mai târziu, a făcut studiile doctorale la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca (2006–2011), încununate prin susținerea tezei de doctorat intitulate „Personalitatea Sfântului Ioan Botezătorul între mărturie şi mesianism iudaic, în descrierea Evangheliilor şi a literaturii necreştine”.

În anul 1984, a fost hirotonit diacon şi preot de către Preasfințitul Părinte Justinian Chira, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, iar între anii 1988 şi 1994 a îndeplinit ascultarea de stareț al Mănăstirii Rohia. Aici, urmând îndemnul Sfântului Apostol Pavel de a se face „pildă credincioșilor cu vorbirea, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credința şi cu viața curată” (1 Timotei 4, 12), a contribuit în mod semnificativ la înflorirea vieții duhovnicești şi la intensificarea lucrării misionare.
Cunoscând râvna sa pentru slujirea Bisericii, pregătirea sa teologică şi rodnica activitate desfă­șurată în obștea Mănăstirii „Sfânta Ana” – Rohia, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea vrednicului de pomenire Episcop Justinian Chira, l-a ales, în ziua de 22 martie 1994, în slujirea de Arhiereu-vicar al Episcopiei Mara­mu­reșului şi Sătmarului.
Hirotonit întru arhiereu în 17 aprilie 1994, cu titlul de Sigheteanul, Preasfinţitul Părinte Iustin a sprijinit cu mult zel şi dăruire activitatea pastoral-misionară a Chiriarhului său, Arhiepiscopul Justinian Chira, căruia i-a fost ucenic apropiat şi colaborator devotat, îmbinând în chip armonios smerenia ascultării cu elanul tinereții, frumusețea cuvântului cu hărnicia slujirii liturgice şi misionare.
După mutarea la Domnul a Arhiepiscopului Justinian Chira, la 30 octombrie 2016, prin lucrarea harului Preasfântului Duh, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales, la 16 decembrie 2016, în demnitatea de Episcop al Maramureşului şi Sătmarului, eparhie venerabilă prin vechimea sa istorică, greu încercată de vitregiile vremurilor, de înstrăinare şi de desființări abuzive, dar în același timp tânără şi dinamică prin reînființarea şi consolidarea ei după anul 1990.
Cu multă osteneală şi râvnă misionară, Preasfințitul Părinte Iustin a desfășurat în această epar­hie o bogată activitate pastoral-liturgică şi social-filantropică, slujind „cu timp şi fără timp” Biserica lui Hristos din străvechiul ținut al Maramu­reșului. Grija sa s-a concretizat în susținerea construirii noii Cate­drale Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, în dezvoltarea unităților bisericești, în edificarea şi restaurarea lăca­șurilor de cult, precum şi în intensificarea vieții parohiale şi mo­na­hale, cultural-religioase, edu­caționale şi editoriale.
Cunoscând râvna sa misionară, înțelepciunea pastorală şi dăruirea jertfelnică pentru Biserică, la acest ceas aniversar aducem mul­țumire lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra Prea­sfin­țitului Părinte Episcop Iustin şi asupra clerului şi credincioșilor din eparhia pe care o păstorește.

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, „Păstorul Cel Bun” (Ioan 10, 11) şi „Arhiereul mărturisirii noastre” (Evrei 3, 1), să-i dăruias­că în continuare multă dragoste pentru Biserică, râvnă sfântă în slujire, precum şi sănătate, pace şi bucurie duhovnicească.
Întru mulţi şi binecuvântați ani, Preasfințite Părinte Iustin!
Cu părintească binecuvântare şi frățească dragoste în Hristos,

† Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
 

De asemenea, și PS Timotei a transmis un frumos mesaj:

Aniversarea zilei de naștere a Preasfințitului Iustin al Mara­mureșului și Sătmarului, în ajunul sărbătorii Nașterii Sfântului și Slăvitului Proroc, Înaintemergător și Botezător Ioan - cel care ocupă un loc unic în iconomia mântuirii, fiind ultimul dintre prorocii Legii Vechi și primul martor al prezenței lui Mesia în lume, „glasul celui ce strigă în pustie” (Isaia 40, 3; Ioan 1, 23), chemat să pregătească inimile oamenilor pentru întâlnirea cu Hristos, poate fi privită ca un semn cu adânci rezonanțe duhovnicești.
În tâlcuirea sa la sărbătoarea Naș­terii Sfântului Ioan Botezătorul, Fericitul Augustin observă că Pronia dumnezeiască a rânduit ca nașterea Înaintemergătorului să fie prăznuită în perioada în care durata luminii zilei începe să descrească, în timp ce Nașterea Domnului este sărbătorită atunci când lumina începe să crească. Marele Părinte al Bisericii vede în această armonie dintre ordinea creației și iconomia mântuirii expresia simbolică a cuvintelor Sfântului Ioan: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez” (Ioan 3, 30). Astfel, însăși mișcarea cosmosului devine o mărturie tăcută a smereniei Înaintemergătorului și a misiunii sale de a-L arăta lumii pe Hristos, Soarele Dreptății.
În această lumină patristică, apropierea dintre ziua nașterii Prea­sfințitului Iustin și praznicul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul poate fi privită nu doar ca o simplă coincidență cronologică, ci ca o chemare tainică de a întrupa, prin slujirea arhierească, etosul Înaintemergătorului: smerenia care mărturisește adevărul, fidelitatea care pregătește căile Domnului și iubirea jertfelnică ce conduce sufletele la Hristos.
Sfinții Părinți au văzut în Sfântul Ioan Botezătorul modelul desă­vârșit al slujitorului lui Dumnezeu. El nu și-a întemeiat misiunea pe sine însuși, ci și-a aflat întreaga identitate în raportarea la Hristos. Cuvintele sale, pe care le-am amintit - „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez” -  constituie nu doar expresia smereniei personale, ci adevărata definiție a oricărei slujiri autentice în Biserică.
Sfântul Ioan Gură de Aur arată că măreția Înaintemergătorului nu stă numai în înălțimea profeției sale, ci mai ales în libertatea cu care s-a lepădat de orice slavă omenească pentru a-L descoperi lumii pe Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii.
Această dimensiune hristocentrică a slujirii Sfântului Ioan descoperă și sensul profund al arhieriei. Episcopul este chemat să fie asemenea Înaintemergătorului: martor al Luminii, nu Lumina Însăși; vestitor al adevărului, nu proprietar al adevărului; slujitor al harului, nu stăpân al acestuia. În acest sens, Sfântul Ignatie Teoforul vede în episcop icoana vie a prezenței lui Hristos în comunitatea eclezială, chemat să păstreze unitatea credinței și comuniunea iubirii în trupul Bisericii.
Privind la slujirea Părintelui nostru, descoperim această chemare a Înaintemergătorului ca fiind transfigurată în responsabilitatea arhie­­rească de a pregăti necontenit inimile credincioșilor pentru întâlnirea cu Hristos-Domnul. În cuvântul propovăduirii, în lucrarea pastorală, în mărturia publică a credinței și în grija față de cler și față de poporul lui Dumnezeu se actualizează aceeași misiune profetică de a-L arăta lumii pe Mielul lui Dumnezeu și de a-i conduce pe credincioși către comuniunea cu Cel Înviat. Căci arhieria nu este doar o treaptă a slujirii bisericești, ci o permanentă asumare a crucii iubirii pastorale; este o iubire jertfelnică și o participare la lucrarea lui Hristos, Marele Arhiereu al mărturisirii noastre. Ea presupune discernământ, statornicie, înțelepciune și puterea de a transforma autoritatea în slujire și slujirea în iubire lucrătoare.
Tocmai de aceea, într-o lume marcată adesea de confuzie spirituală, relativism și însingurare, mărturia arhierească devine cu atât mai necesară, asemenea aceleia a Înaintemergătorului, cel care a rămas credincios adevărului până la jertfa supremă.
În această zi de sărbătoare, aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate asupra Preasfințitului Iustin și pentru roadele bogate ale activității pastorale, misionare, culturale și filantropice pe care o desfășoară, spre binele Bisericii și al credincioșilor. Îi mul­țumim pentru cuvântul care zidește, pentru exemplul care inspiră; pentru dragostea părintească care îmbărbătează și pentru mărturia credinței care luminează.

Astăzi, la acest moment aniversar, noi toți – ostenitorii Centrului Eparhial, protoiereii și preoții Eparhiei, cinul monahal, conducătorii și cadrele didactice ale Școlilor Teologice, dimpreună cu studenții și elevii seminariști, și poporul dreptcredincios din Maramureș și Sătmar -  care știm să ne cinstim cum se cuvine părintele duhovnicesc, ne rugăm ca Hristos, Arhiereul Cel Veșnic, să-i dăruiască Preasfin­țitului nostru Iustin sănătate deplină, pace sufletească, înțelepciune duhovnicească și bucuria de a vedea roadele bogate ale tuturor ostenelilor pastorale și misionare.

Fie ca mijlocirile Sfântului și Slăvitului Ioan Botezătorul, a cărui sărbătoare luminează această zi aniversară, să îl însoțească necontenit, iar harul Duhului Sfânt să îl întărească în slujirea Bisericii, spre slava Preasfintei Treimi și spre mântuirea credincioșilor încre­dințați spre păstorire.

Preasfinția Voastră, cu smerenie adâncă și cu aleasă prețuire, Vă dorim ani îndelungați și binecu­vântați, trăiți în lumina Evangheliei lui Hristos și în bucuria slujirii Sale, spre zidirea Bisericii și pentru o mărturie vie a Ortodoxiei în lumea de astăzi!

Εἰς πολλὰ ἔτη, Δέσποτα!
Întru mulți și binecuvântați ani!

† TIMOTEI SĂTMĂREANUL
Arhiereu Vicar