Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Sambătă , 28 Iunie , 2014

Tomograful lui Sabin / „J'y suis”

de Sabin Nemes Bota

Adică, „sunt aici”, le șoptea cocoțatul Lagardère dușmanilor săi înainte de a-i străpunge cu spada... „Sunt aici” scâncesc prin somnul ghemuit copiii lăsați în voia sorții de părinții plecați către alte zări, „sunt aici” șoptesc bătrânii abandonați, „sunt aici” gem bolnavii fără speranță, uitați de familiile neputincioase și de un sistem cinic specializat în reforme fără sfârșit și scuze găunoase. 

Un alt personaj spunea cândva „aici sunt... banii dvs.”, iar eu cred că aș putea să ghicesc, în mare, „unde sunt” banii noștri, ai tuturor, destinați sănătății, deși mi-ar fi mult mai simplu să încerc să identific mecanismele care duc la dispariția lor deloc miraculoasă în sistem, pentru că, după mintea mea, acestea sunt:

1. incompetența, prostia și fudulia,
2. incompetența, teama și isteria,

3. incompetența, lașitatea și miserupismul nerușinat sau o combinație omogenă între acestea pentru că, din nou, este evident că APROAPE totul pleacă din interior.

 

Se aruncă banii cei puțini pe fumigene colorate care iau ochii, pe când lucrurile cu adevărat importante sunt neglijate sau chiar abandonate ca un cal fără cap și fără coadă bun doar pentru salam și mici ilegali, deoarece pentru călărit sau arat sau tras la car nici nu mai poate fi vorba. Deja este evident că sistemul ar putea pierde tot mai multe procese în fața celor pe care ESTE OBLIGAT să-i protejeze, făcând astfel o și mai mare gaură în bugetul de veșnică austeritate, că doar nu vor plăti vinovații din averile lor.

Asta este. Am visat întotdeauna că fiecare va ajunge mai devreme sau mai târziu la locul său, în perfectă armonie cu ordinea universală, dar totul se dovedește a fi o pseudomeritocrație lipsită de substanță, dar generatoare de durere și lacrimi ca praful aruncat în ochi. Poate că mai încolo, când voi fi absolut sigur că a murit ți bruma de solidaritate profesională cu care m-am iluzionat toată viața și după care am tânjit din păcate degeaba, când nu va mai exista niciun orizont palpabil de așteptare, mă voi apuca de scrimă... și voi fi acolo!