Sărbătorirea poetului Petre Dulfu la Tohat 170 de ani de la naștere

Prof. etnolog Pamfil Bilțiu

Societatea culturală „Tinerimea Română din Ulmeni și Jur”, fondată în 1923 de către Florian C. Ulmeanu, a desfășurat, pe parcursul întregii sale existențe, o susținută activitate culturală, edilitar-gospodărească și sportivă.

Din programul de activitate culturală a acestei societăți nu au lipsit nici acțiunile de amploare al căror răsunet a trecut granițele județului. Din rândul acestora ocupă un loc aparte sărbătorirea poetului Petre Dulfu în satul său natal Tohat, cu prilejul împlinirii venerabilei sale vârste de 75 de ani.

Manifestarea a fost organizată și s-a desfășurat chiar în 29 iunie, de Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, în 1931, care a fost și ziua onomastică a poetului. Ea a fost rezultatul popularității de care se bucura poetul în rândul consătenilor lui.

Așa cum arată Matei Ulmeanu, unul dintre cei mai activi membri ai Societății „Tinerimea Română din Ulmeni și Jur”, participant la manifestare, ideea a fost concepută de consătenii poetului care l-au iubit până la adorație. Și cum să nu-l iubească pe acest poet care era al lor, ca om și poet? El era poetul țăranilor, nu numai al celor din Tohat, ci al tuturor țăranilor din România. Asemeni consătenilor lui, toți îl cunoșteau la fel de bine, din scrierile lui.

Este bine cunoscut faptul că Petre Dulfu a scris atâtea cărți pentru popor, în care a valorificat ingenios sursa lui de inspirație - folclorul. Ilustrative sunt „Isprăvile lui Păcală”, „Păcală și Tândală”, „Legenda țiganilor”, „Povestea lui Făt-frumos”, „Zâna florilor”, „Păcală argat”, „Povestea unui orfan” și multe altele.

Manifestarea a beneficiat de un moment propice unei bune organizări, tocmai când prefect al județului Sălaj ajunsese profesorul Gheorghe Matieșanu, fiu al satului Tohat, care a pus în mișcare toate instituțiile la care se putea apela în acest scop, între care ASTRA, Despărțământul Zalău, Tinerimea Română din Ulmeni și Jur, Primăria locală și locuitorii satului, care și-au adus un aport însemnat la organizare, prestând diverse munci și găzduind oaspeții.

Așa cum aflăm din documente, la această măreață sărbătoare au participat săteni din vreo cincisprezece comune, intelectuali din județ, precum și multe notabilități din țară.

Printre personalitățile prezente s-au numărat Gheorghe Matieșanu, prefectul județului Sălaj, Elena Pop Hossu-Longin, președinta de onoare a „Tinerimii Române din Ulmeni și Jur”, prepozitul Alexandru Breban, P.S. Emil Bran care a oficiat și liturghia, împreună cu un sobor de preoți, Alexandru Achim, președintele Despărțământului Băsești al ASTREI, Leontin Ghergariu, președintele Despărțământului Zalău al ASTREI, dr. Gheorghe Pop, din Zalău, Ștefan Sietel, Teodor Crețu, Laurențiu Chiș, Matei Ulmeanu, toți membri ai Societății „Tinerimea Română din Ulmeni și Jur”, precum și un public de oameni distinși din tot județul. Țăranii erau veniți cu mic cu mare, împreună cu steagurile cercurilor culturale, din cele zece-cincisprezece comune din jur.

Oficialitățile au fost primite de către Corul țărănesc din Tămaia, dirijat de învățătorul Ioan Pustai, iar manifestarea s-a desfășurat după un program bine gândit, care a debutat cu serviciul divin, urmat de discursul de deschidere, după care, în prezența sărbătoritului și a oficialităților, s-a sfințit Monumentul cu placa aniversară cu următorul text: „Omagiul poetului Petre Dulfu, ridicat de comuna sa natală Tohat și de Asociațiunea ASTRA din Zalău, la 30 august 1930.” Rezultă că poetul a fost omagiat în comuna sa natală și prin această inițiativă anterioară evenimentului.

Cu ocazia sfințirii monumentului s-au rostit mai multe discursuri, începând cu reprezentantul Episcopiei și continuând cu prefectul județului. A mai vorbit președintele Despărțământului Zalău al ASTREI Leontin Ghergariu și alți invitați.

Fiecare dintre vorbitori au omagiat în puține dar elogioase cuvinte activitatea și dragostea poetului pentru consătenii săi și pentru creația lor spirituală, a lor și a neamului nostru întreg.

Au mai rostit alocuțiuni Alexandru Achim, președintele Despărțământului Băsești al ASTREI, prof. I. Rițiu și președinți ai cercurilor culturale, terminând cu primarul local, care, în acest moment solemn, i-a înmânat sărbătoritului Diploma de Cetățean de Onoare al satului în care s-a născut și a copilărit și de care era strâns legat.

Fiind plin de emoții, cu lacrimi în ochi, sărbătoritul a răspuns celor prezenți pentru cinstea ce i s-a făcut, exprimându-și mulțumirile față de toți cei care i-au arătat atâta dragoste, promițându-le consătenilor că, deși bătrân, își va continua activitatea literar-culturală în folosul celor care i-a iubit și continuă să-i iubească atât de mult.

Așa cum se știe, poetul s-a ținut de cuvânt. În cei 22 de ani de la acest eveniment, până în 1953 a scris neîncetat, adăugând noi file la bogata sa operă. Numai promisiunea de a reveni pe meleagurile natale, în mijlocul rudelor și consătenilor, nu s-a mai înfăptuit atât din cauza vârstei înaintate, cât mai ales a vremurilor neprielnice care au urmat odată cu izbucnirea războiului care a culminat cu ocuparea Ardealului de Nord de trupele horthiste.

Manifestarea, care s-a împlinit printr-o participare așa de numeroasă și cu oaspeți aleși, a continuat printr-un program artistic-cultural pe măsura evenimentului. O anumită pondere au deținut-o în program piesele corale interpretate de Corul din Tămaia, condus de Ioan Pustai, care s-a impus atenției generale prin patosul etalat în interpretarea cântecului „Românul” de Ciprian Porumbescu, constituind un eveniment al zilei. La reușita programului și-au adus aportul și alte formații locale.

În semn de prețuire, poetul s-a fotografiat atunci cu corul din Tămaia, imortalizându-se un moment de vârf din viața sa artistică.

Potrivit documentelor, seara s-a organizat o petrecere la care și-a dat concursul Orchestra condusă de Michi Berchi din Jibou.

Banii adunați din taxa de intrare au primit o destinație obștească. Așa cum apare pe invitația – program: „Venitul curat se va întrebuința pentru organizarea Școlii primare din Tohat.”

   Manifestarea de la Tohat s-a integrat în categoria evenimentelor culturale de vârf, potențată și de prezența mai multor personalități ale vremii, la care s-a adăugat solemnitatea ei aparte și trăirea emoționantă a celor prezenți, așa cum arată documentele. „Toate cele auzite și petrecute atunci la Tohat au rămas adânc întipărite în memoria coriștilor din Tămaia și a celor prezenți. Mulți dintre ei n-au putut uita calda strângere de mână venită din partea poetului.”