Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Luni , 26 Iulie , 2010

Razboiul de la Sapânta

de Ioana Lucacel
* In urma cu 20 de ani, comuna Cimitirului Vesel ingropa comunismul intr-un mod inedit si totodata dur * Timp de sase luni, Sapânta a fost singura localitate din România in care s-au aplicat concret si ferm principiile democratiei * Inainte sa se dezmeticeasca guvernul de la Bucuresti, primarul Toader Stetca a dizolvat CAP-ul, a impartit oamenilor terenurile si animalele si a reorganizat institutiile * „Vina” de a crede in mirajul democratiei i-a adus luni grele de puscarie si l-au transformat intr-un neo-detinut politic * Oamenii au facut un zid uman in jurul lui, dar, in final, numai exilul l-a putut salva. * La inceputul lunii viitoare, Toader Stetca revine la Sapânta. In agitatia anului 1990, când România nu se dezmeticise inca ce inseamna democratia si se multumea sa teoretize pe tema ei, o comuna maramureseana o aplica in modul cel mai curat. In februarie 1990, comuna Cimitirului Vesel a ucis comunismul. Timp de o jumatate de an, Sapânta a fost singura localitate din România in care democratia a functionat. Si a ramas singura, de 20 de ani incoace. Dupa Revolutie, sapânteanul Toader Stetca a fost ales presedinte al Frontului Salvarii Nationale. Iar in iarna lui 1990 a devenit primar. Prins de „mirajul democratiei”, Stetca nu a asteptat semnalul de la Bucuresti pentru a inlatura ramasitele comunismului si a aplica democratia. A cladit-o el singur. A desfiintat CAP-ul, a dat terenurile si vitele inapoi la oameni, a restructurat institutiile din localitate, a demarat proiecte pentru comuna. In plus, se spune ca a descoperit in acte o serie de nere-guli grave infaptuite de mai marii comunei: proiecte fictive, furturi de milioane de lei din contabilitate, pensii oprite. Primarul s-a dus la Bucuresti si si-a strigat adevarul din Piata Universitatii. Ba chiar a lansat, pe modelul Timisoara, „Proclamatia de la Sapânta”. Timp de sase luni, a demonstrat ca democratia poate aduce prosperitate. Si a platit scump pentru visul sau. In urma acestor evenimente, a fost trimis un ofiter sa verifice situatia din comuna. Simtindu-si primarul vânat, oamenii l-au atacat. Numai ca, in incident a fost acuzat Stetca. In 13 iulie, primarul a fost arestat, eveniment care a declansat o puternica miscare de rezistenta impotriva ...neocomunismului. Satenii au facut scut uman in jurul lui, au blocat drumurile, au sechestrat oficiali. Au declansat ceea ce mai târziu a fost cunoscut drept „Razboiul de la Sapânta”. Fara prea multe explicatii si capete de acuzatie, Stetca a devenit un neo-detinut politic. «Pentru crima» de a crede in democratie, primarul putea sa plateasca cu viata. Si asa se intâmpla, daca nu primea ajutorul satenilor. Oamenii au blocat drumul national care leaga Sighetul de Satu Mare si au luat ostatici un grup de copii veniti in excursie. Dupa interventia masiva a trupelor, copiii sunt eliberati, dar revolta continua. Satenii isi gasesc un nou ostatic, politistul Petre Roman, care in final a reusit sa evadeze. Apoi, prin august, la televiziune se anunta ca sapântenii l-au sechestrat pe deputatul Augustin Griguta Botis. Zvonul este dezmintit insa de o declaratie publicata in presa vremii, facuta de deputat, care sustinea ca totul s-a derulat pasnic si ca 2-3000 de oameni cer eliberarea primarului. Cifra sustinatorilor era insa controversata. Prefectul de atunci, Anton Pop, afirmase la TVR ca sustinatorii lui Stetca sunt in minoritate si nu sunt mai multi de 2-300. Procesul a avut loc in septembrie, la Brasov. Pe 17 septembrie, pe-ronul garii din Sighet era doldora de sapânteni. La Brasov, ii asteptau patrule de politie. Li s-a spus ca „teroristii de Sapânta” vin inarmati. Oamenii erau „inarmati” doar cu portretul primarului lor. Totusi, in fata tribunalului politistii au azmutit câinii. Pâna la urma, cineva a dat ordin ca masura sa se suspende. Numai ca, oamenii au fost lasati sa intre numai câte 10 in sala de tribunal. Dar ei au intrat cu totii si, ca la un semnal, s-au purtat in sala de tribunal ca intr-o bi-serica. Au rostit in cor «Tatal nostru» si «Nascatoare de Dumnezeu». Când l-au vazut pe Stetca, incercuit de paza, femeile au izbucnit in plâns. El le-a aratat semnul victoriei si s-a dus linistit in boxa. Seara, s-a anuntat ca procesul se amâna pe 3 octombrie. Suparati, sapântenii au cerut ca martorii, fiind prezenti toti, sa fie audiati in ziua urmatoare. In final, rugamintea le-a fost ascultata. Brasovenii, impresionati de povestea lor, s-au oferit sa-i gazduiasca. A doua zi, dimineata, au revenit toti in sala de judecata, murmurând „Doamne ajuta!”. Pe 21 septembrie, Stetca a fost eliberat si soseaua din Sapânta a fost in sfârsit deblocata. Dupa 68 de zile. De teama ca primarul sa nu fie arestat din nou, oamenii au inceput sa-l pazeasca cu rândul. Câte 500 pe noapte. Stetca a fost arestat din nou, in preajma alegerilor din 1992, iar candidatura sa stearsa de pe lista. Odata cu primarul, in Sapânta fu-sese arestata si „democratia”. Dupa o „campanie militara”, in loc de una electorala, au urmat „alegerile libere”, cu gaze lacrimogene si scuturi. Din „republica maramureseana” care aplica democratia, Sapânta devenise un tarâm al terorii. Presa vremii scria ca „in dupa-amiaza din ajun, sâmbata Floriilor, centrul Sapântei a fost practic ocupat. Trupele au navalit asupra oamenilor, care s-au refugiat prin gradini si ulitele laterale. Câtiva uslasi au scos din functiune, cu profesionalism, sirena de alarma si clopotele bisericii care incepusera sa sune. La doua case, nr. 349 si 664, presupuse «cuiburi de rezistenta», li s-au spart geamurile, aruncându-se in interior petarde lacrimogene. A doua zi, Ileana Stan, femeie necajita, cu un sot infirm, se caina pentru cele doua cergi pârlite si multimea de bani care o va costa sticla de la veranda si de la geamuri. Dl James D. Wiletes, reprezentant al «Grupului juridic pentru drepturile internationale ale omului» si observator electoral acreditat, aduna, uimindu-se, tuburile goale sau neexplodate ale grenadelor lacrimogene”. Alegerile au fost câstigate de reprezentantul FSN. Dar presiunile asupra lui Stetca au continuat. Primarul a fost gratiat de presedintele Constantinescu. In final, ca sa-si salveze viata si familia, primarul Stetca a plecat in Franta. Dar, la scurt timp de la „fuga”, * s-a deschis un nou dosar la Ploiesti. Dupa 20 de ani de la revolta neocomunista, Stetca a anuntat ca se va intoarce acasa. Teodor Maries, presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989 spune ca a fost sunat de fostul primar si urmeaza sa se intâlneasca cu el. De asemenea, se pare ca Stetca ar dori sa le strânga mâna celor care l-au aparat atunci si sa vada cum arata astazi democratia din România si cât de departe e de visul pe care el l-a avut in 1990. “Se vor ridica o sută de Stetca, o mie” „Ma consider un detinut politic pentru ca, daca eram unul de drept comun, s-ar fi comportat altfel. Totul a fost regizat. Colonelul Lupu si procurorul Ovidiu Nastase, de la generala, mi-au cerut sa declar in timpul anchetei ca l-am atins pe ofiter, in schimbul eliberarii. Parlamentarii Botis si Bivolaru, care m-au vizitat la penitenciar, mi-au spus ca daca ma elibereaza, sa ma duc oriunde si sa nu mai vin in comuna mea. La penitenciar, la Baia Mare, am stat intr-o celula de 3/3 cu 11 banditi si criminali, in timp ce alte zece erau goale. Un sergent major si un plutonier m-au batut. Detinutii mi-au luat apararea. Am facut greva foamei patru zile. Nu mi-au adus doctor când am cerut. Nici in timpul fascistilor cred ca nu s-a intâmplat asa ceva. Nu regret nimic din ce am facut si as continua la fel, pentru ca poporul a fost chinuit toata viata. Cei din vechea conducere se imbogatesc si acum. Au furat in continuare lemne, fân. Se vor ridica o suta de Stetca, o mie», declara atunci presei, primarul Stetca. Primarul Turda vs. Primarul Stetca Surprinzator, actualul primar al Sapântei, Grigore Turda, nu-l vede pe Stetca cu aura de erou, ci, dimpotriva, crede ca evenimentele de atunci nu fac cinste comunei: „poate nu sunt cea mai autorizata persoana sa dau niste concluzii a ceea ce s-a intâmplat atunci. A fost o democratie originala, cum numai noi sapântenii stim sa facem. Asta intre ghilimele, asa. S-a creat o disputa si o ruptura morala intre familiile din Sapânta si nici acum aceasta ruptura nu e vindecata. De la ce a pornit ruptura asta? Stetca atunci, la vremea aceea, cu o grupare de oameni au distrus tot, au spart CAP-ul, au impartit bunurile oamenilor si ale satului intre ei. De aici a pornit aceasta ruptura. Metoda prin care s-a ajuns la astfel de masuri nu a fost buna. Stetca a luat niste masuri foarte dure. Care erau nemultumiti, erau catalogati drept comunisti si impotriva democratiei. De fapt, el s-a autointitulat primar. Nu stiu cât a fost primar, stiu din ce am adunat date de la cetatenii din comuna, la acea data nu locuiam in comuna. Nu stiu daca vine si ce evenimente vor sa mai pregateasca. Acum este liniste si pace in comuna. Dar simt ca mai sunt ramasite de ura mocnite, pornite de la evenimentele de atunci. Simt pulsul comunei, stau de vorba cu ei. Cei mai multi oameni spun ca a fost un nebun. Daca e sa va spun pe sleau. Se putea face in pace si liniste, nu trebuia sa ne stie pe noi o tara intreaga, ca nu a fost aici nucleul comunistilor din România. A avut si aparatori. Nici acum nu s-a reusit o reabilitare in fata opiniei publice a sapântenilor. Eu asa vad lucrurile. Numai cei care au trait aici stiu cum s-au intâmplat lucrurile. Ceilalti le vad intr-un fel sau altul. Eu asta stiu de la oamenii seriosi din comuna”. „In dupa-amiaza din ajun, sâmbata Floriilor, centrul Sapântei a fost practic ocupat. Trupele au navalit asupra oamenilor, care s-au refugiat prin gradini si ulitele laterale. Câtiva uslasi au scos din functiune, cu profesionalism, sirena de alarma si clopotele bisericii care incepusera sa sune”… Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro