Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Sambătă , 28 Iunie , 2014

PS Justin Sigheteanul, „voievodul spiritual”al Maramureşului

de Mircea Crisan

Monahul Nicolae Steinhardt spune că prima obligaţie a unui creştin este aceea de a fi deştept, treaz şi ancorat în realitate. Pornind de la această definiţie, cu siguranţă, PS Justin Hodea Sigheteanul este un creştin autentic şi desăvârşit. Săptămâna trecută, arhiereul vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului şi-a aniversat ziua de naştere.

 
 

Există preoţi şi arhierei care au vocaţia ctitoriei. De suflete şi de lăcaşuri de cult, astfel încât, opera lor rămâne şi în istoria acestui lumi şi în cartea celeilalte, a Veşniciei. PS Justin Hodea Sigheteanul este unul dintre ei. Arhiereul vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului este un voievod al Bisericii. Unul care e conştient de misiunea sa şi a Bisericii, atât pe pământ, cât şi în Cer, şi care şi-o îndeplineşte cu demnitate şi jertfelnicie.

 Aşa că, Ziua sa de naştere, a fost serbată luni, 23 iunie, printr-o slujbă de mulţumire, la finalul căreia a fost felicitat de ostenitorii din Centrul Eparhial, protoierei şi stareţi, conducătorii şcolilor teologice, precum şi de autorităţile judeţene şi locale din Maramureş şi Satu Mare şi alţi reprezentanţi ai mai multor instituţii. Ansamblul Naţional Transilvania a oferit Preasfinţiei Sale o plachetă aniversară.

 

În cuvântul său de învăţătură, PS Justin a vorbit despre mulţumire şi recunoştinţă, pentru Dumnezeu în primul rând, dar şi pentru oamenii care i-au fost alături: „este un moment de mulţumire şi recunoştinţă pe care-l aducem lui Dumnezeu prin săvârşirea sfintei şi dumnezeieştii Liturghii, aici în Catedrala noastră Episcopală. Pentru toate darurile pe care Dumnezeu ni le dăruieşte din prima zi a vieţii noastre, care ne aduce din nefiinţă, la fiinţă, până în ceasul de faţă şi până la sfârşitul vieţii. Mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne-a adus pe lume într-un anumit loc şi într-un anumit spaţiu, că ne-am născut într-o familie de creştini care ne-a închinat lui Dumnezeu, botezându-ne în numele Tatălui, şi-al Fiului şi-al Sfântului Duh. Care ne-a îmbisericit prin cercetarea Casei lui Dumnezeu, şi care ne-a fost pildă şi icoană în viaţa şi formarea noastră ca oameni pentru societate, comunitate, pentru Biserică. Îi mulţumim lui Dumnezeu în aceste momente, când oricare dintre noi aniversăm ziua de naştere sau ziua onomastică, pentru că ne-a dăruit lumina cunoştinţei şi a dreptei credinţe. Pentru că l-am cunoscut şi îl mărturisim pe Hristos, că este Mânuitorul Lumii şi Izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre. Şi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne-a scos în cale oameni care au contribuit la formarea noastră, de la dascălii care ne-au pus în mână creionul şi ne-au învăţat să scriem, să desluşim literele şi apoi să alcătuim cuvintele şi să vorbim corect, şi apoi să îmbogăţim mintea şi cultura noastră cu noţiunile necesare formării unui om, a unei persoane sau a unei personalităţi. Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dăruit în viaţă oameni cu care să putem pune în practică voia lui Dumnezeu. Pentru că oricât de geniali am fi, dacă suntem singuri, nu putem realiza foarte multe-n viaţă. Decât în comuniune. Acum se spune „echipă”. Cine are „spirit de echipă” poate să realizeze foarte mult, chiar dacă ideea sau iniţiativa este a unui lider. Pentru că împreună se fac cele mai multe lucruri bune.

 

PreaSfinţia a reamintit credincioşilor că, ori de câte ori înfăptuim ceva, Dumnezeu înfăptuieşte:

„Spuneam părinţilor, mai ales celor din Maramureşul Voievodal, şi care sunt un pic mai făloşi. Le spuneam că întotdeauna trebuie să ne gândim că înfăptuim ceva, indiferent dacă construim o Catedrală, o mănăstire, o biserică cu dimensiuni de catedrală, că punem temeliile unei familii binecuvântate sau facem ceva pentru comunitate sau societate de pe poziţia de demnitate publică la care ne-a adus Dumnezeu, să ştim şi este bine să gândim aşa, pentru că atunci nu ne mândrim. Că Dumnezeu înfăptuieşte! Dumnezeu se foloseşte de mâinile noastre şi de mintea noastră să-şi facă lucrarea în lume. Dacă gândim aşa, atunci lucrarea noastră este binecuvântată şi viaţa noastră liniştită. Iar noi tocmai pentru aceste lucruri îi mulţumim lui Dumnezeu şi în special în aceste momente, pentru faptul că ne-a dăruit în viaţă mulţi prieteni, mulţi oameni buni, mulţi oameni care iubesc Binele şi Frumosul. Şi dacă se adună cât mai mulţi care iubesc Adevărul, Lumina, Binele şi Frumosul, împreună, Lumina sporeşte, Adevărul se răspândeşte, Frumosul ajunge să fie normativ pentru societate, într-o lume în care se pare că urâtul şi chiciul se răspândeşte foarte mult. Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu ca de fiecare dată să sporească în viaţa noastră dorinţa de a face bine şi dorinţa de a duce la bun sfârşit lucrările începute”.

 
 

Oricât de inteligenţi am fi, a spus Mitropolitul veşnic de pomenire Bartolomeu:

„aş putea să fiu genial un ceas pe zi, dar nu pot să fiu 24 din 24. Aşa că am nevoie de colaboratori, de sfătuitori”. Noi nu putem spune nici măcar ca Bartolomeu. Am putea spune că avem o idee genială într-o zi, nu să spunem că suntem geniali un ceas. Şi tot este ceva dacă cineva o ia şi o pune în practică. Toate sunt lumini ale darului Duhului Sfânt. Tot ce gândim bine şi frumos, tot ce înfăptuim valoros şi care se înveşniceşte şi sporeşte frumuseţea Creaţiei lui Dumnezeu, toate le lucrează Dumnezeu”.