Procentul copiilor români sub 16 ani afectați de privațiuni materiale este mai mult decât dublul mediei la nivelul Uniunii Europene

Procentul copiilor români sub 16 ani afectați de privațiuni materiale este mai mult decât dublul mediei la nivelul Uniunii Europene: 31,8%, față de 13,6%, cu grupa de vârstă 10 – 15 cea mai afectată – 33,9%, în vreme ce 27,6% dintre copiii din România cu vârsta sub 6 ani sunt afectați de acest fenomen.

Totodată, sărăcia se reflectă în accesul discriminatoriu, inegal al copiilor vulnerabili socioeconomic la evenimente școlare sau excursii: aproape jumătate (46,8%) dintre copiii români afectați de sărăcie nu participă la evenimente școlare sau excursii, mult peste media Uniunii Europene, de doar 13,9%. Salvați Copiii România solicită autorităților centrale și locale adoptarea unor măsuri sistemice, susținute și predictibile pentru reducerea sărăciei în rândul copiilor. Sărăcia infantilă trebuie tratată ca o prioritate națională transversală, nu ca pe o listă de măsuri sectoriale disparate adoptate în funcție de bunăvoința politică a decidenților. Este nevoie de un plan multianual, cu bugete clare și indicatori publici de rezultat, care să lege politicile de protecție socială de educație, nutriție, sănătate, protecție împotriva abuzurilor (inclusiv privind mediul online) și locuire.

Pentru 1,163 milioane de copii din țara noastră, asigurarea resurselor necesare pentru un trai sănătos este problematică - copiii români continuă să fie mult mai afectați de sărăcie în comparație cu adulții, riscul de sărăcie sau excluziune socială în rândul copiilor fiind cu șapte puncte procentuale mai mare decât în rândul adulților.  Un studiu realizat de Salvați Copiii România în vara anului 2025 arată că aproape trei din cinci  (58%) dintre familiile ai căror copii sunt integrați în programele educaționale ale organizației nu pot acoperi cheltuielile legate de participarea copiilor la educație, în absența unui sprijin extern, procentul crescând dramatic, la 87%,  în rândul celor care se află în stare de sărăcie subiectivă și în rândul celor cu nivel educațional scăzut – 70%. 

Cauzele majore ale sărăciei în rândul copiilor rămân:

·        Insuficiente investiții în copii: Cheltuielile României pentru protecție socială (12,8% din PIB), educație (3,4%) și sănătate (4,7%) rămân cu mult sub media Uniunii Europene – protecție socială (19,2% din PIB), educație (4,7% din PIB) și sănătate (7,2% din PIB).

·        Lipsuri în procesul de colectare a datelor și monitorizare: Sistemele oficiale care au ca scop  monitorizarea factorilor de vulnerabilitate (cum ar fi apartenența etnică, plecarea părinților în  străinătate etc.) nu sunt suficient de  bine folosite sau implementate.

·        Lipsa de predictibilitate a fondurilor: Fondurile de la bugetul  de stat sau din surse europene nu beneficiază de o planificare multianuală sau de predictibilitate, ceea ce limitează sustenabilitatea intervențiilor.

„Datele arată, o dată în plus, că vulnerabilitățile socioeconomice se transmit de multe ori de la o generație la alta, iar veriga principală prin care aceste dezavantaje se propagă este educația, atât sub aspectul participării, cât și sub aspectul relevanței/calității. Este crucială incluziunea educațională a tuturor copiilor vulnerabili, dar ca parte a unor politici sociale integrate, care să-i sprijine activ pe copii și pe părinții acestora. Sărăcia ucide educația”, a explicat Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România.

Prioritatea imediată trebuie să fie extinderea reală a serviciilor integrate comunitare în comunitățile vulnerabile, astfel încât fiecare copil aflat în risc să poată fi sprijinit, înainte ca lipsurile materiale să se transforme în abandon școlar, izolare socială sau separare de familie. În același timp, autoritățile centrale trebuie să accelereze interoperabilitatea datelor dintre sistemele din asistență socială, educație și sănătate, pentru ca identificarea vulnerabilității să nu mai depindă de hazard, ci de mecanisme publice funcționale, capabile să ajungă la timp la copiii invizibili pentru sistem. Niciun copil nu ar trebui să rămână neidentificat doar pentru că trăiește într-o comunitate rurală izolată, într-o familie fără venituri stabile sau într-o gospodărie pe care instituțiile o vizitează prea rar și prea târziu.

Creșterea alocărilor publice pentru copii.

România alocă doar 3,4% din PIB pentru educație, 4,7% pentru sănătate și 12,8% pentru protecție socială, cu mult sub mediile europene. Este necesară o creștere graduală, planificată și asumată politic a acestor cheltuieli, cu alocare explicită pentru grupurile vulnerabile și cu prioritate pentru copii. Acest lucru va permite și formarea competențelor tuturor profesioniștilor cu responsabilități directe ori indirecte față de copii.

Planificare transparentă și multianuală a fondurilor
Sustenabilitatea intervențiilor sociale este imposibilă fără predictibilitate bugetară. Solicităm introducerea unui cadru de finanțare multianual, care să beneficieze de consultare publică onestă, pentru programele adresate.