Omagierea eroului Ioan Buteanu la Sighetu Marmației

 Dr. Ion Petrovai

Motto: „După a noastră părere, poporul acela care nici originea sa nu o știe, ci vede că numai viează în jurul altor popoare, adăpat cu cel mai înjosit servilism însupt în sângele lui, e aproape de a sa totală periciune.” (Ioan Buteanu, 29 martie 1848)

Acest crez a îndemnat Asociația Tradițional Progresistă „Tisa”, președinte jurist Gheorghe Botiș, să dea viață unui proiect prin care să fie omagiat Ioan Buteanu, care a locuit la Sighetu Marmației și Șomcuta Mare, împreună cu familia sa.

Avându-se în vedere legăturile lui Ioan Buteanu cu capitala Maramureșului Voievodal, Asociația Pro Maramureș „Dragoș vodă” Cluj-Napoca, președinte Vasile Iuga de Săliște, ajutată de grupuri luminate de români, a ridicat eroului pașoptist un bust care poartă pe soclu, pe lângă numele eroului, și anului nașterii 1821 și anul morții 1849.

În numele asociației pe care o conduce, inimosul și luminatul președinte, Gheorghe Botiș, s-a adresat Consiliului Local al municipiului Sighetu Marmației care a decis atribuirea numelui Școlii Gimnaziale Nr. 10 Sighetu Marmației cu numele lui Ioan Buteanu, iar conducerea școlii a acceptat cu deplină înțelegere propunerea aprobată. Primăria Sighetu Marmației a socotit că pentru acest eveniment școala trebuie să fie în haine de sărbătoare și a purces la renovarea clădirii pe care urma să se amplaseze firma cu noul nume pe care-l va purta instituția, începând cu anul școlar 2025-2026. 

Ca renovarea să fie împlinită, Asociația tradițională progresistă „Tisa” a amplasat în holul de la intrare în instituție o placă comemorativă cu un text și un basorelief care îl prezintă pe eroul pașoptist. Nostalgici după data bătută în cuie odinioară, când începea în toată România anul școlar, susținătorii proiectului au sugerat ca dată de finalizare și sărbătorire a împlinirii proiectului să fie ziua de 15 septembrie 2025.

Organizatorii au invitat la sărbătoare Prefectura județului Maramureș, Prefectura județului Hunedoara, în cadrul căreia se află Țara Zarandului - unde Ioan Buteanu a fost prefect al lui Avram Iancu în timpul Revoluției de la 1848 - Consiliul Județean Maramureș, Inspectoratul Școlar Județean Maramureș, dar invitațiile n-au fost onorate de cei nominalizați. S-au alăturat nobilului demers Societatea Național Cultural Patriotică „Avram Iancu”, filiala Maramureș, președinte ing. Ioan Tuhuțiu, grupul cultural patriotic „Noblețea marginii” Petrova, coordonator dr. Ion Petrovai și Asociația „Fiii Leordinei”,  președinte general dr. Alexandru Leordean. După o bună colaborare și multă trudă, partenerii și invitații s-au întâlnit în 15 septembrie 2025, ora 10.00. Gazdele au oferit invitaților și participanților un semn de carte cu înscrisul „Școala deschide minți și inimi”, aparținând lui Nicolae Iorga, marcarea evenimentului Școala Gimnazială „Ioan Buteanu” Sighetu Marmației, 15 septembrie 2025, și un pix cu același text.

După ce au așteptat mai mult decât un sfert academic invitații, organizatorii au decis începerea sărbătorii. Manifestarea a început cu intonarea imnului național de către Corul din Finteuș, condus de profesorul Andrei Dragoș, iar preotul Ioan Dan Sidău, protopopul de Sighet, a săvârșit o rugăciune. În prezidiu, format din primarul Vasile Moldovan, viceprimarul Orosz Cristofer Levente, directoarea școlii Eleonora Mărginean, directorul adjunct Tisăliță Cristian Radu, inginer Ioan Tuhuțiu, președintele Societății Național Cultural Patriotice „Avram Iancu”, filiala Maramureș, juristul Gheorghe Botiș, au cuvântat doamna Eleonora Mărginean, mulțumind primăriei municipiului pentru îmbrăcarea în haine noi a școlii, colaboratorilor și colegilor pentru implicarea în proiect, invitaților la sărbătoare, cadrelor didactice, elevilor și părinților care, de asemenea, au contribuit ca demersul să fie o reușită. Domnul primar, juristul Vasile Moldovan, a ținut să aprecieze demersul domnului Gheorghe Botiș și faptul că forul local n-a dat înapoi când s-a pus problema aprobării unor sume pentru renovarea școlii în cauză, nu doar tehnic, ci și energetic. Domnul Gheorghe Botiș l-a evocat pe Ioan Buteanu și a anunțat asistența că asociația pe care o conduce are un proiect măreț, menit a-i omagia pe bărbații care au făcut istorie în Maramureșul Voievodal, iar domnul Ioan Tuhuțiu a punctat legătura de suflet dintre Ioan Buteanu și Avram Iancu. Președintele Gheorghe Botiș a oferit „Monografia Ioan Buteanu” realizată de către istoricul Silviu Dragomir postului TV Sighet, Corului din Finteuș, Școlii Gimnaziale „Ioan Buteanu” Sighetu Marmației și Consiliului Local al municipiului Sighetu Marmației. Primarul Vasile Moldovan și președintele Gheorghe Botiș au dezvelit placa comemorativă, după care elevii școlii au prezentat un program artistic de cântece și versuri.

Manifestarea s-a încheiat cu un buchet de cântece patriotice interpretate de corul din Finteuș și s-a trecut la o agapă organizată de către gazde în cadrul căreia, după ce au fost „omeniți ca la mama acasă”, corul menționat a oferit un mic recital de cântece de lume din folclorul românesc. În același cadru, poetul Ion Petrovai a dat glas creației sale „Confesiunea peste veacuri a eroului Ioan Buteanu”.

Atmosfera cu adevărat sărbătorească s-a încheiat cu mulțumiri ale doamnei director pentru onorarea evenimentului și cu precizarea domnului Gheorghe Botiș că în viitor se va strădui ca Școala Gimnazială „Ioan Buteanu” să fie una de nota 10, cum i-a fost numărul, iar în activitățile școlare și extrașcolare cum este și „Școala altfel”, elevii să-și îmbogățească mintea și sufletul de români, călătorind pe meleagurile pe care i-au purtat pașii eroii pașoptiști, între care de seamă este și Ioan Buteanu.  

 

Confesiunea peste veacuri a eroului Ioan Buteanu

 

În tinerețile mele ideile luminate, de stăpâniri au fost ocolite

Deși erau izvorâte din cugete curate și vieți de luptători trăite

Iar legile strâmbe din croială erau și mai strâmbate de slugi

Aflate în slujba celor mari, la care era dificil să ajungi

Și imposibil să convingi stăpânirea că cei mulți au dreptate

Într-o lume clădită pe avuții stăpânite de oameni fără umanitate.

Despre acele vremuri mi-am propus urmașilor să le vorbesc

Să înțeleagă timpuriu că oamenii doar prin fapte și jertfe trăiesc

Chiar dacă, după moarte, trupul lor devine, cum se zice, oale și ulcele

Așa cum după moartea mea s-a petrecut și cu bietele oasele mele.

Fără să mă trufesc, oi povesti pe scurt viața mea zbuciumată

Așa cum am trăit-o eu visătorul socotit de contemporani ființă ciudată.

Fost-am un român din neam ardelean, bărbat curajos și învățat

Prefect al Crăișorului Munților, în Țara Zarandului, meleag binecuvântat

Unde am ajuns bine călit din pruncie, venind din Maramureș

Mânat de soartă-n lumea largă, cuprins frenetic de-al istoriei iureș.

Visam ca tot românul transilvan un blid pe vatra străbună să fiu

Luminat de cărți, am înțeles că sunt al Daciei Felix fiu

Iar ca membru al urgisitului și mult dezbinatului neam românesc

Am jurat să lupt, cu prețul vieții, neamul meu să-l dezrobesc

Cerând drepturi pentru cei mulți, cum se cereau în Europa bătrână

Din care face parte din vechime și patria noastră română

Ale căror hotare de imperii nesătule au fost mult ciuntite

Și cu popor, ca toate popoarele mici, de cei mai tari vămuite

Fiindcă neamurile cu lideri n-au încetat a visa și a uita

Pentru o viață demnă, fiecare în libertate, pe moșia sa

Precum toate neamurile stăpânite îndurat-au multe și românii

După cum ne-au cuvântat, de veacuri, în poveștile triste bătrânii.

Din cărțile citite în frământată și mult zbuciumată viața mea

Am putut înțelege că stăpânii trimis-au la noi slugi pentru a cerceta

Pământurile nesupuse pentru a ști cum se pot apoi acapara

Nesocotind că toate plaiurile râvnite după legea lor viețuiau

Și cu dreptul stăpânului liber, în pace și tihnă le munceau

Așa cum au făcut, de veacuri de-a rândul, toți străbunii lor

Care și-au apărat glia cu gând la al urmașilor viitor

Dar pacea și viața liniștită au avut-o doar până la o vreme

Când imperiile vremii și-au întins hotarele, fără a se teme

De micile neamuri care trăiau în libertate și generos belșug

Muncind din greu, tot anul, cu o mână pe spadă și cu alta pe plug.

Cu toată strădania cei mici nu i-au pus la ascultare pe cei mari

Sacrificându-se în fel și chip, să-și dovedească măcar lor că sunt tari

Iar pe măsură ce jugul împărătesc a devenit tot mai greu de îndurat

Popoarele umilite s-au răzvrătit împotriva celor care libertatea le-au furat

Cerându-și drepturile pe care, după legi creștine, le are tot omul

Care lucrează cu hărnicire pământul și face să rodească pomul

Sădit pentru o viață tihnită, demnă și pe cât posibil, mai bună

Cum toate legile drepte, niciodată nu au încetat să ne spună,

Cum este normal și firesc ca toți cei care pe pământ trudesc

Și sunt îndreptățiți să trăiască liber, după meritul lor lumesc.

Cozile de topor, din fiecare nație mică, au dat stăpânilor de știre

Câte avuții au pământurile împărăției aflate în stăpânire.

Uneori mințind cu voie care este al meleagurilor prezentate preț

Pe care, supunându-le, imperiul poate deveni mai măreț.

Al stăpânilor neam n-a arătat niciodată supușilor mărinimia

Mila creștinească, smerenia lipsindu-i credința și omenia

Și nu-i respecta nici pe slujbașii care au dat traiului pământul

Lucrat cu dăruire de cei care, tot timpul și-au respectat cuvântul.

La școlile înalte am aflat cât de râvnite au fost țările române

Pentru tot ce aveau din belșug, păduri, mine de aur, câmpuri cu grâne

Pe care râvnitorii socoteau că le pot avea după ușoare bătălii

Care ar fi apoi răsplătite din plin, cu multe și rare avuții.

Purtând în cugetul meu curat credința, adevărul și dreptatea

De mic copil, am urât, cu toată ființa pretutindeni strâmbătatea

Și fără nicio ezitate m-am alăturat vizionarilor ca mine

Care doreau gliei strămoșești și poporului lor libertate și bine.

Asemeni multor transilvăneni, m-am alăturat lui Iancu Avram

Omul care conștient și-a asumat să fie apostol pentru al său neam

După ce a adunat idei mărețe din cele mai luminate ale vremii cărți

Care l-au învățat cum se pot face pe pământ totuși unele dreptăți

Pentru toți cei robiți de stăpâni de legi lumești făcute strâmb

Care poticnesc omul în lumea nedreaptă, întreaga viață urcând al ei dâmb

Și îl țin în neajunsuri în toată existența sa pe glia părintească

Slugă amăgită cu minciuni de-o mincinoasă gură crăiască.

De-a lungul vieții călăii s-au dat drept frați ai celor robiți

Îndemnându-i fățarnic să fie creștini buni și deplin fericiți

Fiindcă stăpânii lor sunt oameni credincioși și luminați de știință

Care se luptă și pentru ei pentru a birui în lume sfânta credință.

În fapt, stăpânii nu recunoșteau drept frați pe cei care vărsau sânge

Pentru împărat nădăjduit să fie egalii celor cu care luptau pentru a învinge

Condus după legi drepte chiar și pe al împărăției pământ

Dobândit prin nedreptăți făcute de oameni care nu au nimic sfânt.

Fără considerație stăpânirea a uitat morții numărând milioane

Căzuți pentru împăratul care stăpânea plaiurile daco-romane

Iar pe supraviețuitori nu i-a cinstit cum se cuvine nici împăratul

Însetat, peste măsură, să-i cucerească vremii sale înaltul

Luând în mână arma, au am știut că îmbrac cămașa morții

Și că voi fi biruitor doar prin voia de neschimbat a sorții

Care, știm cu toții, poate fi mult complicată, bună sau blestemată

Dar de muritor neputând fi schimbată, după plac, niciodată.

Cum se știe din istorie, după o viață grea avut-am și soartă amară

Dar niciodată nu m-am dat bătut să fiu în fața semenilor de ocară

Am luptat să fiu om ales și să-mi ating al meu ideal

Să văd nația mea română drept legiuită în al nostru Ardeal

Dar fiindcă am simțit și gândit toată viața românește

Am fost socotit trădător și fără nicio judecată, ucis mișelește.

După aproape două veacuri s-a arătat în lume adevărul

Brăzdând istoria neamului românesc dezvăluind lumii misterul

Ideilor mărești pentru care toți pașoptiștii români au luptat

Punând în lumină dreptatea și rodul ei de oameni mult visat.

Astfel, eroilor li s-a făcut, în cele din urmă dreptate în istorie

Prefăcându-le suferințele și strâmbătățile îndurate în glorie

Și sper că vom fi pururi de urmașii urmașilor noștri cinstiți

Luați drept modele în conduită de cei vrednici și cu adevărat prețuiți.