Mondo cane

Cercetătoarea Roxana Bojariu a explicat de ce secarea Dunării poate deveni un fenomen recurent, așa cum instituțiile statului știau încă de acum doi ani, de la adoptarea Strategiei Naționale privind Adaptarea la Schimbările Climatice (SNASC) pentru perioada 2024-2030, cu perspectiva anului 2050.

„Din păcate, diminuarea resursei de apă din zonele latitudinilor medii ale Europei, deci inclusiv în bazinul Dunării, în lunile de vară ar putea fi accelerată de încălzirea globală. În aceste condiții, secetele hidrologice ar putea afecta din ce în ce mai mult bazinul Dunării în verile din anii și deceniile următoare. Depinde și de cât reușim să reducem din emisiile de gaze cu efect de seră rezultate din arderile de combustibili fosili. 

Dacă reușim să reducem consistent aceste emisii, atunci vom încetini creșterea temperaturii medii globale și frecvența, intensitatea și durata valurilor de căldură, a condițiilor de secetă și a celor ce favorizează incendiile de vegetație. Nu degeaba Uniunea Europeană este lider în acțiunea climatică: rata de încălzire a Europei este dublă față de media globală, cu toate consecințele ce decurg de aici: frecvența, intensitatea și durata valurilor de căldură, a secetelor dar și intensitate crescută a precipitațiilor, ce nu încarcă însă eficient rezerva de apă din sol”, a transmis aceasta.

Criza de pe Dunăre a generat și foarte multe teorii ale conspirației. Principalele sunt că „băieții deștepți strâng apa în propriile lacuri” sau că „Ucraina a dragat prea mult pe Canalul Bîstroe”. Potrivit climatologului, cele două teorii nu pot fi fundamentate în realitate. Afirmațiile respective nu au nicio bază științifică. Cauza reală a secetei hidrologice este legată de cupolele de căldură ce au impactat mare parte din Europa și au favorizat seceta. În cazul special al Dunării, efectele vin mai ales din condițiile de secetă extremă din bazinul superior și mijlociu al Dunării, alimentat mai ales din zona Alpilor de Est, Alpilor Dinarici și o parte a arcului carpatic.