Mondo cane

Blugii au o istorie de mai bine de 500 de ani. Confecționați dintr-o țesătură rezistentă numită denim, care-i făcea greu de murdărit, dar, în același timp, ușor de spălat. Istoria termenului denim poate fi trasată începând cu Franța sfârșitului de secol XVI, unde era folosită o țesătură denumită „serge de Nîmes”, adică „stofă din orașul Nîmes”. Pantalonii confecționați din materialul cu pricina erau apoi vânduți în portul genovez, pe atunci capitala Republicii Genova. Marina genoveză avea nevoie de haine care să reziste muncilor cotidiene întreprinse de marinari, de la întinsul velelor, la lustruitul punții.

Istoria blugilor moderni este strâns legată de Levi (Loeb) Strauss, un emigrant bavarez ajuns în America, în 1847. Căutătorii de aur americani aveau nevoie de haine rezistente, iar Levi Strauss devine, în 20 de ani, cel mai serios comerciant care apro­viziona cu marfă de bună calitate micile magazine din vest. Istoria îmbrăcămintei se va schimba radical în 1872, când Strauss primește o ofertă de la Jacob Davis, un croitor din Reno, Nevada, care îi cere să îmbunătățească durabilitatea pantalonilor clienților săi. Levi se achită de această sarcină, schimbă croiala şi inventează capsele pentru buzunare.

Creșterea popularității blugilor după cel de-al Doilea Război Mondial poate fi atribuită şi filmelor sau muzicii. James Dean, Marlon Brando şi Elvis Presley sunt vedetele care au promovat pe marile ecrane acest tip de îmbrăcăminte, scoţându-i din sărite pe colegii mai bătrâni din branșă care nu renunțaseră încă la costum şi cravată.

După apariția actorului James Dean îmbrăcat în blue-jeans în filmul „Rebel fără cauză”, toți adolescenții americani adoptă acest stil de îmbrăcăminte; în paralel, însă, pantalonii indigo sunt interziși în teatre, restaurante şi școli. Interdicțiile nu-i fac pe tineri să-şi dorească mai puțin blugii, dimpotrivă chiar. Popularitatea lor crește şi mai mult între anii 1960-1970, în perioada hippy. Tinerii încep să-şi personalizeze pantalonii, ataşându-le centuri din metal sau decorându-i cu flori brodate şi cu mesaje antirăzboi scrise cu graffiti. Blugii devin un simbol al tinerilor care demonstrau în America împotriva războiului din Vietnam şi propovăduiau Revoluția iubirii.

Nici măcar Cortina de Fier nu a ferit statele comuniste de asaltul blugilor, deși acest obiect vestimentar era considerat un simbol al „decadenței occidentale”, astfel că, pe măsură ce autoritățile totalitare întețeau lupta împotriva generației în blue-jeans, tinerii erau tot mai atraşi de ei şi-i cumpărau asiduu de pe piața neagră sau din magazine de tip „consig­naţia” la prețuri care echivalau uneori chiar şi cu un salariu mediu din acele timpuri.