Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Marţi , 5 Iulie , 2022

Mondo Cane

de Gazeta de Maramures

Se pare că această profeție a scriitorului I.D.Sîrbu, detaliată în romanul „Lupul și Catedrala”, a început să prindă contur de când cu promovarea cuvântului „rrom „ în detrimentul milenarului „țigan”. ,,În toată copilaria mea, n-am auzit vorbindu-se decât despre țigani, iar această periculoasă și forțată substituire, cu lungă trimitere, dintre român și rrom, a exploadat artificial după 1990.”
Foarte interesant că în tot arealul european nu avem cuvântul „ rrom”. În spaniolă avem „Gitana”; în italiană  Zingoro; în franceză  Gitane; în sârbo-croat[ Giganin; în slovenă Ci­gan; în maghiară Cigány; în poloneză și rusă Cygan; în limba turcă: Cengere.
Cuvântul românesc Țigan derivă din slavul(a) Ciganinu ( A. Ciorănescu , 2002 )
Așadar, popoarele Europei au cunoscut simultan povestea unei populații unice, cultural și comportamental. A existat în istoria noastră o categorie socială mai de plâns decât  cea  a robilor țigani. A fost starea de „rumânie”din spațiul muntenesc echivalent cu iobăgia. Aristocratia liberală de la 1848 a ales să evacueze starea de „ rumânie”, care deși a fost desființată din 1748 prin reforma lui Constantin Mavrocordat, mai trebuia alungată și din sufletele oamenilor, ori, codul civil nu era de ajuns. De acea au ales să numească tânărul stat creat la 1859 România, după o scurtă coabitare moldo-valahă. Cu toții deveniserăm români, egali prin lege. Astfel cuvântul „ți­gan” ar trebui de asumat și nu de înlocuit cu un periculos subterfugiu lingvistic. Dincolo de aceasta ca destin istoric,termenul nu este cuprins în dicțio­nare. Potrivit unor opinii, țiganii noștri ar fi sosit pe filieră otomană. In timpul campaniilor militare turcești din secolul al XIV-lea și până la asediul Vienei, șatrele erau adevărate accesorii de îngrozire a dușmanului. Stăteau ascunse în spatele trupelor de avangardă și zbierau, băteau în talere de metal, pentru a da senzația unei mulțimi militare fioroase. Turcii i-au folosit astfel în timpul campaniilor lor. Cu regimul fanariot, când acțiunile turcești au încetat, devenind o problemă de supra­vie­țuire militară, aceste populații hinduse au fost aruncate peste Dunăre (dr. Șerban Milcoveanu, 2005). Petre Pandrea a căutat și el un răspuns infiltrărilor hinduse în spațiul românesc. Cum erau pedepsiți infractorii indieni?  Prin izgonire din imperiul indian. Printr-o judecată sumară, pater familias îl declara ,,ceandala” pe  delicvent. Cuvântul indian are echivalentul românesc în „cinghinea”. Acest termen apare ca regionalism învechit, înseamnă „obrăznicătură”, iar „cinghia” erau de­nu­­mite dansatoarele publice al căror dans din buric erau numite „cinghie”. (Constantinescu – Dobridor, Gheorghe Buklgar, 2002 ).

Va urma