jenant, miseilor!: Tara lui Paraschiv

N-am crezut ca te poti simti mandru si umilit, in acelasi timp, pana cand am ascultat discursul eroului Vasile Paraschiv. Toate discursurile legate de Romania umilita prin propriul vot, lipsa unei opozitii reale si toate fanfaronadele unor „cetateni” responsabili, care cred in democratie si libertate, dar nu sunt capabili de niciun sacrifiu pentru crezul lor, au fost anulate de niste vorbe. Si toata rusinea unei Romanii ingenuncheate a fost spalata de un batranel de 80 de ani, care a mers pana la Cotroceni, sa ne arate, inca o data, ce inseamna ONOAREA. Luptatorul anticomunist a refuzat primirea distinctiei Steaua Romaniei in grad de cavaler „de la un comunist, la fel ca toti ceilalti care ne-au condus tara de la Revolutie si pana azi, impotriva carora eu am luptat din 1968 si voi continua sa lupt, pe cale legala si democratica, pana la ultima bataie a inimii. Eu nu sunt ca un caine, care, daca ii dai o felie de salam, nu mai latra, tace din gura si te lasa sa intri in curtea stapanului si sa furi totul”. N-am apucat sa aplaud, pentru ca „formatorii de opinie” s-au apucat sa analizeze daca nu cumva Paraschiv trebuia sa accepte distinctia, ca, vezi Doamne, Basescu avea dreptate, toti trebuie sa respectam insemnele statului roman si pe reprezentantii sai. Mi s-a parut cel putin ciudat sa-i spui unui om care si-a jertfit tineretea si libertatea pentru Tara ca trebuie sa respecte insemnele statului. Si mi s-a parut ciudat ca cineva crede ca Romania e mai mult a lui Basescu sau Tariceanu decat a lui Paraschiv. La fel cum mi se pare ciudat ca un popor, care si-a vandut viitorul si votul pe pomeni electorale, poate schimba, cu nonsalanta, haina de cersetor cu cea de judecator si poate cantari faptele unui OM cu o demnitate nestirbita. Paraschiv are dreptul sa refuze si are dreptul sa spuna, raspicat, ca Romania e tara lui. Pentru ca el n-a promis dreptate si adevar, a luptat pentru ele. El n-a vorbit despre libertate, ne-a oferit-o noua „pe tava”, fara sa ceara nimic in schimb. Si noi avem dreptul sa ne simtim mandri si umiliti, in acelasi timp. Mandri, pentru ca traim in Romania lui Paraschiv si umiliti, pentru ca am spus, de atatea ori, ca Romania e tara nimanui. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro