Jenant, mișeilor! / Programul național prima lămâie

Cea mai periculoasă etapă a unei probleme e resemnarea, acceptarea, „împăcarea cu răul”. Acolo cred că a ajuns cu adevărat România azi: oamenii nu mai speră, nu mai cred în nimeni și nu mai încearcă să schimbe nimic.

Nu doar politicienii nu au soluții, nici românii nu mai au. Le-au încercat pe toate. Și atunci, când sunt chemați la vot, majoritatea votează cu neîncredere sau contra, doar așa, să se răzbune.

Dincolo de deficit și de orice fel de cifre, cel mai mare eșec al clasei politice acesta este: pierderii încrederii. Ea, încrederea, este izvorul care alimentează legitimitatea unui partid sau a unui om politic. La noi acest izvor a secat de mult.

Cei care temporar se urcă pe un val de indignare se amăgesc: e doar un curent care, la fel ca la surf, când va coborî, o să-i bage cu capul sub apă.

Niciunul nu a reușit să construiască corect, coerent și serios un proiect care să dea speranțe românilor: unii au folosit ura, alții mitul salvatorului, alții manipularea etc. Asta nu înseamnă doctrină, nici crez. Înseamnă o traiectorie de moment, nu o destinație.

Iar oamenii au înțeles, au probat tot ce putea fi probat și nu mai cred.

Asta va fi cel mai greu: să-i facă cineva să creadă și să spere din nou.

Până atunci, propun implementarea programului „prima lămâie”. Să se dea gratis, la fiecare discurs politic.