Jenant, mișeilor! / Inteligența artificială care prostește

Pentru prima dată, în ultimele decenii, studiile arată că IQ-ul global e în scădere. Una dintre explicații e că joburile au tot mai multe părți automatizate și mai puține sarcini intelectuale și, ca orice organ nefolosit, creierul se atrofiază. Sigur, una dintre cauze e și modul greșit în care înțelegem să folosim AI-ul: în loc să ne ajute să gândim sau să muncim mai bine, punem de multe ori AI-ul să gândească în locul nostru. Oamenii ajung să întrebe AI-ul cu cine să voteze sau, mai rău, cu cine să se căsătorească. Fuga de răspundere sau pasarea/externalizarea ei către o entitate pe care o crezi superioară prostește, la propriu.

Așa a ajuns demența digitală, de pildă, să fie una dintre bolile mileniului. Socrate se temea că scrisul va diminua memoria orală. Și a avut dreptate. Apoi, socotitoarea a fost suspectată că va diminua talentul aritmetic. Și așa a fost. La fel cum GPS-ul a slăbit memoria colectivă a șoferilor. Doar că AI-ul le afectează pe toate, inclusiv cogniția socială. Adevărul e simplu: pe măsură ce oamenii petrec din ce în ce mai mult timp în fața ecranelor, timpul alocat activităților care stimulează creierul, cum ar fi lectura, socializarea față în față și exercițiile fizice, este într-o continuă scădere. Acest dezechilibru are consecințe grave asupra sănătății mintale, crescând riscul de a dezvolta tulburări mintale și chiar un declin cognitiv prematur. Așa au apărut boli ca demența digitală.