Învățăturile Sfintei Scripturi - Despre trupul omului -

1.     Vechiul Testament

         O personalitate ortodoxă mi-a sugerat o idee foarte interesantă, spunând la o mare manifestare următoarele: „Cred că strămoșul nostru Adam a fost creat dintr-un pământ mai bun ca acesta.”

         Este adevărat! Strămoșul nostru Adam a fost creat din pământul încă neblestemat (Fac.1,27) Doar după izgonirea din rai a amândurora, Adam și soția sa Eva, Dumnezeu a blestemat pământul (Fac. 3,17).

         Omul este coroana întregii creații a lui Dumnezeu. Superioritatea facerii omului, spune Sf. Iustin Popovici, constă în faptul că Dumnezeu cel în trei ipostasuri, personal și nemijlocit, l-a făcut pe om cu propriile Sale mâini. A făcut trupul lui și i-a dat suflarea Sa de viață. Pe el nu pământul l-a scos, după porunca lui Dumnezeu, ca în cazul celorlalte ființe vii de pe pământ. („Dogmatica”, vol. l). Sf. Ioan Damaschin zice: „Dumnezeu cu propriile Sale mâini l-a făcut pe om din natura cea văzută și cea nevăzută, după chipul și asemănarea Sa. Trupul l-a făcut din țărână, iar din suflarea Sa i-a dat suflet rațional și gânditor.” (Hexaemeron)

            Deși am vorbit despre crearea lui Adam, trebuie să amintim faptul că prin noțiunea de om  se înțelege bărbatul și femeia, conform Sfintei Scripturi. „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său, după chipul în Dumnezeu l-a făcut, a făcut bărbat și femeie.” (Fac.1, 27)

              Înainte de a trece la alte texte vechitestamentare legate de trupul omului, consider că este foarte necesar și ziditor a zăbovi asupra primei familii omenești, în care se ascund mari taine ale lui Hristos Domnul.

             Prorocul Moise spune că Eva a fost creată din coasta lui Adam. După ce l-a așezat pe Adam în rai, Domnul Dumnezeu a zis:  „Nu este bine să fie unul singur să-i facem ajutor potrivit pentru el... Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu și, dacă a adormit, a luat una din coastele lui și a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie și a adus-o la Adam (Fac.2, 18-22). Câtă înțelepciune avea strămoșul nostru Adam până ce a păzit porunca Creatorului său, încât a pus numele „la toate fiarele câmpului și păsările cerului”. (Fac.2, 19)

                Văzând-o pe cea creată din coasta sa, Adam a zis: „Aceasta-i os din oasele mele și carne din carnea mea, ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său” (Fac.2, 23). În textul ebraic, la bărbat se spune „iș” iar la femeie „ișa”, deci  este o mică deosebire la denumiri. Tot de la Adam ne-au rămas aceste cuvinte.

                „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup” (Fac.2, 24). Aceste cuvinte au fost reluate chiar de Domnul și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos. (Mt.19-5)

                 Această creație a primei femei din coasta lui Adam simbolizează taina Bisericii, căci atunci când a fost împuns în coastă Mântuitorul de a ieșit „sânge și apă” (In.19, 32), în acel moment a fost creată Biserica, spune Sf. Ioan Gură de Aur.

                 Mare este cinstea familiei creștine. La fiecare slujbă ortodoxă a cununiei li se amintește mirilor cuvintele psalmistului „Ce este omul că-ți amintești de el. Micșoratu-l-ai cu puțin față de îngeri, cu slavă și cu cinste l-ai încununat pe el” (Ps.8, 4).

Aceasta este slava și cinstea familiei creștine că rămâne simbolul Bisericii pe care Sf. Ioan Gură de Aur o numește „mikra ekklesia” („biserica mică”)

                 „Neamul omenesc nu este bun, decât în unitatea masculinului și femininului”, spune Sf. Ambrozie.

                  De aceea „Cel ce nu este legat cu legăturile căsătoriei (între bărbat și femeie) nu posedă în el însuși totalitatea ființei, ci numai jumătate din ea ”, spune Sf. Ioan Gură de Aur.

                                                                                  Pr. dr. Nicolae Lauruc