
Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, RomĂąnia
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Baia Mare, RomĂąnia
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Luni , 26 Decembrie , 2005
Iluzionistul imaginii
După o absență de 35 de ani, Onisim Colta se întoarce în Baia Mare cu o expoziție personală de excepție. Cele 140 de lucrări expuse în galeriile Muzeului de Artă din Baia Mare conturează imaginea unui artist de valoare. De mare profunzime simbolistică, ele satisfac și nevoia de ludic a artistului, păstrând o aură de mister tulburător.
Carte de vizita
S-a născut la 10 iunie 1952, în Baia Sprie. Absolvent al Liceului de Artă din Baia Mare și al Academiei de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj Napoca. Membru UAP din 1980; membru IAA din 1995. Din 1998, conferențiar universitar la Facultatea de Arte Vizuale Oradea. Are lucrări în colecții particulare și de stat în România, Polonia, Ungaria, Iugoslavia, Vatican, Franța, Italia, Grecia, Germania, Olanda, Israel, SUA, Belgia, Elveția, Japonia, Singapore și Slovacia. Dintre premiile obținute, amintim: Premiul tineretului – Bienala Națională de Desen Arad (1998), Premiul UAP (1988), Marele Premiu al UAP (1999), Premiul Rotary Club International Arad (1999), Premiul pentru pictură al UAP Arad (2000).
Prin alăturarea unor elemente oarecum insolite, opera lui Onisim Colta poate fi considerată una cu inflexiuni neodadaiste. Mai mult, ea este o veritabilă poezie materializată.
Reporter: Cum e întoarcerea acasă?
Onisim Colta: E o senzație oarecum similară cu cea a fiului risipitor. Mă întorc după 35 de ani de la plecarea de aici și sigur că mă întorc cu emoție, pentru că o expoziție la Baia Mare mă responsabilizează mai mult decât una la București. Aici am primit primele indicații despre pictură și nu mi-e totuna cum mă privesc foștii profesori. Am emoții, dar am și un dram de împăcare, pentru că nu vin oricum.
Rep.: Ați fost comparat cu un artist borgesian. De ce?
O.C.: Probabil pentru că am inclus în multe lucrări elementul nisip... de la aerul acesta de atemporalitate pe care îl dă un obiect îmbrăcat în nisip. Interior, eram pregătit pentru acest demers, dar s-a și întâmplat ceva ciudat: a venit o trupă de teatru din Algeria și a adus niște saci de nisip pentru scenografie. Nisipul avea exact nuanța care îmi trebuia și venea exact de unde trebuia: din Sahara. L-am cernut și am început să „îmbrac” obiectele în nisip. Din start, eu sunt fascinat de Egipt și deșert, ca loc predispus ascezei spirituale, la polul opus suculenței și sexualității junglei.
Rep.: Folosiți multe simboluri creștine care, alături de lumină, au făcut să se spună despre dumneavoastră că restaurați spiritul icoanei. Vă regăsiți în această afirmație?
O.C.: Da, ca atitudine. Sigur că eu nu pictez icoane, dar încerc să înzestrez lucrările cu o aură. Folosesc chiar un „citat” dintr-o lucrare a lui Rubliov, un fragment păstrat dintr-un Christos excepțional. Aceasta este o apetență tipic postmodernă, dar eu încerc să o integrez organic în relație cu lemnul, cu materii organice care amintesc prin ele însele de zona Maramureșului. În destinul maramureșeanului, lemnul este fundamental, de la poartă și casă până la sicriu și crucea de pe mormânt. Îl simt în vârfurile degetelor și de aceea pictura mea conține atâta fibră de lemn.
Credința creștină și nebunia postmodernă
Rep.: Cum reușiți să îmbinați munca de artist plastic cu cea de scenograf?
O.C.: La începuturi, am avut senzația că munca de scenograf nu lasă nici un efect asupra celei de pictor și, treptat, am constatat că a răbufnit o energie de acolo care a spart granițele dintre cele două activități și acuma, de câțiva ani, nevoia de exprimare tridimensională a luat amploare, începe să cucerească spațiul. O expoziție de-a mea, exagerând desigur, este oarecum totală, pentru că realizează un dialog între bidimensionalitatea picturii sau a desenului și formele adaptate la spațiu.
Rep.: Ce vă inspiră cel mai mult?
O.C.: Credința creștină. Aici simt că e o mină de aur care deschide posibilități imense de interpretare, de nuanțare, de transmitere a acestui mesaj, unul al salvării. Dacă în nebunia asta postmodernă, când totul este relativizat, putem chiar vorbi de o absolutizare a relativității în postmodernism, cred că se poate reveni, chiar cu mijloacele postmodernismului, la centru, la căutarea centrului. După atâta energie centrifugă, ar trebui să revenim la una centripetă. Eu sunt „geamăn” și în mine coexistă două ființe, fiecare dintre ele cerându-și dreptul la exprimare.
Intenția transmimetică și deșertăciunea
Rep.: Vă simțiți un iluzionist al imaginii?
O.C.: Folosesc efecte de tromp’ loil nu de dragul performanței în sine, a redării materialului în manieră hiperrealistă. Hiperrealismul este, după părerea mea, sec și are o atitudine pasivă. Tot ce și-a dorit el este performanța redării fidele, până la suprapunerea cu fotografia. Unii pictori pictau după proiecții sau chiar peste fotografie. Pe mine mă interesează doar din punct de vedere tehnic. Se poate vedea în lucrările mele că, în spatele fiecărei redări fidele, există o intenție transmimetică, o încercare de trecere dincolo de coaja lucrurilor. Imaginea este doar un vehicul spre altceva, de dincolo de lucruri. Hiperrealismul ține de jocul, de luciul mărgelelor de sticlă, nu de profunzimi, dar pe mine m-a interesat doar ca mijloc tehnic.
Rep.: De ce credeți că s-a spus că vă afirmați misoginia în raport cu fantasma realității?
O.C.: Mi se pare că este o afirmație a lui Pavel Șușară. E un dram de adevăr în această afirmație, dar este oarecum pe muchie de cuțit, pentru că nu detest cutele realității. Mă fascinează, iubesc lucrurile umile, dar niciodată nu mă opresc la nivelul lor. Asta este diferența și prin asta amintesc de Ecleziastul: „Totul este deșertăciune”. Dar dincolo de această deșertăciune este o speranță: trimiterea la divinitate. Deșertăciunea se petrece doar la nivelul concretului, dar dincolo de acest concret există o instanță superioară.
Opțiuni și argumente
l Rubliov sau Mondrian?
Rubliov.
l Sagrada Familia sau Notre Dame de Paris?
Notre Dame.
l Lemnul sau metalul?
Lemnul.
l Dinamo sau Steaua?
Steaua.
l Blonde sau brunete?
E vorba de femei? Brunete...
l Vin sau bere?
Vin.
Ioan BOTIS