Iazul de la Meda, castana poluării băimărene

Situația iazurilor de decantare din zona Baia Mare, din Maramureș, a intrat în atenția ministrului Mediului, doamna Buzoianu. Cel puțin așa a declarat în urma vizitei recente în Baia Mare. Nu ar fi primul ministru care declară că se face și se drege. Poate că de data aceasta lucrurile vor intra spre rezolvare. Contextul economico-militar poate ajuta la acest deziderat. Dar trebuie făcute câteva precizări. Indiferent de modalitatea folosită pentru aceste iazuri, fie ecologizare, fie exploatare, este nevoie de multe operațiuni complexe și scumpe. Altfel situația va rămâne încurcată și poate nerezolvată. În acest context, să ne reamintim ce s-a întâmplat cu Iazul de la Meda, cel care a fost exploatat. Singurul, de altfel.

Halda de steril din zona Meda a fost exploatată de SC TRANSGOLD, iar reziduurile acesteia, depuse în Iazul Bozânta. Pe locul fostei halde se află acum un câmp gol. Viitorul zonei este incert, deși planul urbanistic prevede un cartier rezidențial cu un grup de locuințe pentru câteva mii de persoane, parcuri, zone verzi, zone comerciale și altele. O viziune feerică, dar utopică, pentru că terenul viitorului cartier trebuie să îndeplinească niște parametri de mediu.

În urmă cu ceva ani, acești parametri erau depășiți. După prelucrarea haldei de steril din zona Meda, SC TRANSGOLD se obliga să ecologizeze terenul, care urma să stea timp de mai mulți ani liber de construcții, pentru ca solul să se elibereze de metalele grele prezente (acestea prezentând un risc ridicat pentru sănătate). Totuși, în afara unui strat de pământ pus peste acel teren, înierbare artificială și o neutralizare cu var nu știm să se fi făcut altceva. Terenul a fost înconjurat de niște diguri, au fost trasate canale de drenaj pentru a direcționa scurgerile „otrăvite” spre o singură ieșire. Acestea au fost făcute cu mulți ani în urmă. De atunci, cam nimic. Poate doar faptul că romii de pe Craica au început să își construiască pe acest teren cocioabe.  

Conform documentației APM de mai demult, probele de sol prelevate arătau o prezență a metalelor grele într-un procent la fel de mare ca și înainte de „ecologizare”. Sute de pagini de studii vorbesc despre impactul asupra sănătății celor din zonă. Din păcate, ni s-a permis atunci doar „lectura” (cât poți citi?), iar ca bonus am primit explicații puerile de la un fost director al APM. Unul vai de capul lui! Unul care credea că noi am venit cu pluta pe Săsar.

Terenul de 26 de hectare, vizat de proiectul imobiliar, are un istoric destul de ciudat. În secolul trecut, a fost deținut de locuitorii din Recea, Mocira, Bozânta, Săsar, iar după expropriere a fost dat în administrarea companiei de prelucrare a metalelor prețioase și a devenit locul de depozitare a sterilului. În urmă cu mai mulți ani, în contul unei datorii pe care Compania REMIN o avea față de SC UNIO Satu Mare (rezultată din furnizarea de utilaje și materiale), terenul a fost cedat societății sătmărene care l-a intabulat. Nu am reușit să aflăm care a fost mecanismul juridic ce a stat la baza acestui schimb și cum s-a intabulat terenul în condițiile în care a fost revendicat de foștii proprietari. O poveste de demult ce nu a avut o finalizare clară, limpede.

Ulterior, între SC UNIO și SC AGECOM Baia Mare s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare și terenul a trecut în proprietatea societății băimărene. Practic Viorel Zoicaș, cel care a controlat societățile amintite, ar fi spus că se vor construi blocuri.

A urmat o votare în Consiliul Local pentru prelungirea PUZ-ului, pentru că pe teren nu s-a construit nimic și vechiul PUZ expirase. Și, probabil, astfel de prelungiri s-au tot dat până în momentul actual. Și acum se vorbește de construirea unui cartier. Din păcate, datele de la APM, la vremea respectivă, nu corespundeau cu cele prezentate de proprietar. S-a făcut și un studiu de impact asupra sănătății celor din zonă. Studiul spunea că locuitorii din zonele apropiate terenului de la Meda nu au probleme de sănătate. Că ei sunt bine, ca aceia din zona centrală a orașului. Dar...atunci au existat studii de specialitate care au arătat că zona este contaminată în continuare și prezintă pericol de radiere.

Astfel, valorile la metale grele (plumb, zinc sau cupru) erau mai mari decât la începutul anului 2000. Inclusiv probele prelevate din iarba de pe fosta haldă arăta că în zonă există un nivel ridicat de poluare ce punea în pericol sănătatea. Studiile spuneau că valorile crescute se regăseau atât în stratul de pământ de o jumătate de metru, pus în unele zone de teren, cât și în pânza freatică. Așadar, pământul care s-a așezat pe fosta haldă, în loc să „însănătoșească” terenul, l-a poluat și mai tare, având încă de la început un conținut mare de metale, la fel ca terenul de dedesubt. Asta pentru că, posibil, pământul nu a fost curat, ci adus din anumite zone poluate ale orașului. Și s-a adus degeaba. De exemplu, la vremea respectivă concentrația de plumb era de 7 ori mai mare decât maximul admis (3,4, față de 0,7) sau concentrația de cadmiu era de 3 ori peste barem (0,62, față de 0,2). Atunci ce ecologizare s-a făcut? Ce studii prezentate și ce aviz de mediu au fost, când datele arătau o poluare ridicată? Ce siguranță prezenta pentru sănătatea viitorilor locuitori ai zonei acest teren în care erau prezente metale periculoase pentru sănătate, cu valori mult mărite?

De atunci au trecut mai mulți ani și pe terenul respectiv nu s-a construi nimic. Dar se vorbește din nou de un cartier de blocuri. Desigur, în anii care au trecut, poluarea probabil s-a diminuat. Posibil să fi ajuns în limitele normalului. Cu toate acestea, ar trebui o verificare profesionistă a acestui teren. Noi știm că un teren grav poluat are nevoie de zeci de ani, poate și mai mult, pentru a intra în normalitate.