Hramul Mănăstirii Bârsana

În ziua de cinstire a Soborului celor 12 Sfinți Apostoli, marți, 30 iunie 2026, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată la Mănăstirea Bârsana, cu prilejul hramului, de un sobor de nouă ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Andrei Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Anul acesta se împlinesc 33 de ani de când a luat ființă mănăstirea, piatra de temelie fiind pusă de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop vrednic de pomenire Justinian.

Evenimentul a fost onorat de un sobor de 9 ierarhi, 32 de preoți, 10 diaconi și un foarte mare număr de credincioși. Sărbătoarea de anul acesta a fost marcată și de târnosirea Paraclisului de la subsolul bisericii mănăstirii, care a primit un al doilea hram: Sfântul Iosif Mărturisitorul.

Înaltpreasfințitul Mitropolit Andrei:

„Domnul Hristos le-a dat ucenicilor săi acest cuvânt de ordine: Nu voi m-ați ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi. Și v-am rânduit să mergeți și roadă să aduceți și roada voastră să rămână. Ucenicii L-au ascultat și-au convertit o lume întreagă. Unul dintre ierarhii creștini au ajuns aici la Bârsana. Chiar dacă vremurile au fost grele și pentru un timp episcopia a dispărut, iată că a fost reînființată după ce Dumnezeu a dat libertate. Nu numai că a fost reînființată, ci modalitatea în care acest loc s-a transformat într-o oază de duhovnicie, într-o mănăstire extraordinar de bine pusă la punct, cu cele spirituale și cu cele materiale este în măsură să ne entuziasmeze pe toți. Atunci când s-a sfințit biserica mănăstirii, a fost prezent Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Duminicile și sărbătorile creștinii aleargă aici. Astăzi, la sărbătoarea hramului mănăstirii, sobor de ierarhi invitați de Preasfințitul Iustin suntem prezenți și pentru liturghie, și pentru sfințirea spațiului de la demisolul catedralei, care este aranjat frumos. Ce concluzie tragem noi în vremuri de restriște, în vremuri în care secularizarea e prezentă în lume? Concluzia pe care o tragem este aceasta, că noi și astăzi trebuie să punem în practică cuvântul Mântuitorului. Nu voi m-ați ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să mergeți și roadă să aduceți și roada voastră să rămână. Să dea Dumnezeu ca și în viitor Mănăstirea Bârsana, locul unde și-au desfășurat activitatea vlădici sfinți și cu frică de Dumnezeu, să fie un centru de misiune, de spiritualitate, care să le ajute oamenilor din zonă și unora mai de departe să se apropie de Dumnezeu și de cele sfinte. Gândul acesta l-am avut în suflet acum când, repet, la invitația Preasfințitului Iustin, mai mulți ierarhi suntem prezenți la hramul Mănăstirii de la Bârsana.”

Preasfințitul Părinte Iustin:

„Mănăstirea voievodală de la Bârsana este o vatră monahală istorică străveche. Este de secol XIV, contemporană sau soră cu mănăstirea Perii Maramureșului, întemeiată de voievozii Balc și Drac, care s-au ocupat și de întemeierea acestei mănăstiri, mai bine zis de consolidarea ei. După ce mănăstirea a ființat câteva decenii undeva în Dealul Călugărului, în stânga Izei, pentru că legătura cu comunitatea era destul de grea când Iza era mai mare, atunci voievodul Balc a hotărât să mute mănăstirea în dreapta Izei, unde se găsește astăzi. Aici, pe acest loc, s-a dezvoltat și a ființat o mănăstire și un așezământ de cultură și spiritualitate românească și de tradiție răsăriteană sau ortodoxă strămoșească. Aici au viețuit călugări cu viață îmbunătățită și trebuie spus că aici a fost ultima reședință a ultimilor episcopi ortodocși de Maramureș. Sfântul Iosif Mărturisitorul a slujit în această mănăstire, iar ultimul episcop cunoscut cu numele, pomenit de părintele Academician Mircea Păcuraru în cartea de istorie, la 1739, Gavriil Ștefanca de Bârsana, nobil de Bârsana, a rezidat aici la Bârsana. Deci, cel puțin după 1700, reședința, timp de 40 de ani reședința episcopilor, a fost aici, pomenind pe ultimul episcop, pentru că în 1740 Curtea de la Viena a desființat episcopia. Mănăstirea a mai rezistat până în 1791, când a fost desființată cu totul, și biserica ce rămăsese aici și casa reședința episcopilor a fost mutată în vatra satului, casă ce a devenit școală. Un lucru bun de altfel, pentru că au conservat sătenii cele două vestigii importante care vorbesc despre istorica și mult pătimitoare Episcopie a Maramureșului și Sătmarului, care se întinde pe șase secole, luând anul 1391, Stavropighia Mănăstirii, pe an de pornire a organizării vieții bisericești în Maramureș. Acum, în slavă lui Dumnezeu, pentru că iată, după 1989, Preasfințitului Justinian, vizitând acest loc, pe care îl cunoștea, de altfel, și părintele Gheorghe Urda și sătenii i-au spus că aici a fost mănăstirea, în 1992 a îngenuncheat și s-a rugat să reînvie mănăstirea, iar în 1993 a pus piatră de temelie de sărbătoarea a doua zi de Sfinții Apostoli, pe 30 iunie, de soborul Sfinților 12 Apostoli, și a numit și ocrotitorii viitoarei mănăstiri pe cei 12 Sfinți Apostoli. În 1994 a venit Maica Filofteia cu sora ei, călugăriță de Râmeț, cu experiență deosebită, a preluat mănăstirea care se găsea la așezarea coifului atunci, atât au putut sătenii să facă, a așezat coiful bisericii și a pornit ctitorirea mănăstirii, reînvierea ei, împreună cu Arhitectul Cordoș, un arhitect bisericesc unic și deosebit, au conceput aici și, sigur, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului și cu îndrumarea noastră, au conceput aici un ansamblu monahal de toată frumusețea. Sunt 12 case, 12 construcții în acest ansamblu, fiecare având unicitatea ei, începând cu biserica, casa muzeului Gavriil de Bârsana și centrul pastoral-cultural, casa voievodală în care sunt găzduiți oaspeții de seamă, ierarhii, stăreția, clopotnița, casa de oaspeți, arhondaricul, toate sunt deosebite și așezate într-un mod deosebit, încât aici este un sat maramureșean în toată frumusețea lui. Pe măsură ce ne pierdem valorile și dragostea de cele tradiționale și casele ce construiesc din beton, fără elemente de lemn maramureșene, mănăstirea se încăpățânează să păstreze tradiția. De altfel, modernitate pentru noi înseamnă aducerea tradiției în actualitate. Asta înseamnă aducerea tradiției în actualitate. Astăzi, după ce în 2012 am avut marele eveniment al Sfințirii Bisericii Mari, în frunte cu Patriarhul României și un sobor de arhierei, Înaltpreasfințitul Justinian era de față încă, acum s-a reorganizat Altarul în paraclisul de jos, de la primul nivel și s-a restaurat pictura. Și am invitat pe Înaltpreasfințitul Mitropolit Andrei și câțiva ierarhi, suntem 9 în sobor, să facem sfințirea Altarului și a picturii restaurate și să aducem slavă lui Dumnezeu, să facem bucurie credincioșilor, să-i facem bucurie Maicii Starețe și soborului de 10 măicuțe de aici, pentru că Maica Stareță împlinește anul acesta 50 de ani de la intrarea în Mănăstirea Râmeț, în istorica Mănăstire Râmeț. Și, de altfel, un lucru este foarte grăitor. Când Mănăstirea Bârsana serbează hramul, soborul celor 12 Sfinți Apostoli, condusă de măicuțe de la Mănăstirea Râmeț, la Mănăstirea Râmeț este cinstit Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț, de secol XIV. Deci o mănăstire care are rădăcini în secolul XIV, iar la Râmeț este cinstit un sfânt ierarh de secol XIV al Transilvaniei, pentru Ghelasie al Transilvaniei, care a păstorit în secolul XIV și iată cum se leagă lucrurile în istorie și cum sfinții le rânduiesc și mijlocesc și Dumnezeu le hotărăște să se împlinească. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru frumusețea sărbătorii, pentru felul în care este împodobită incinta Mănăstirii, pentru portul pe care îl poartă, graiul care îl vor grăiesc și tradițiile care le păstrează maramureșenii cu sfințenie. Este un ținut, este o enclavă de normalitate și firesc Maramureșul, pentru că familia întreagă este creștină. Mama, tata și pruncuții, așa cum s-a putut vedea, sunt prezenți la evenimentele Sfintei noastre Episcopii, Bisericile Sfintelor Mănăstiri și pentru aceasta suntem recunoscători față de Dumnezeu și dăm slavă și mulțumire și recunoștință Maicii Domnului, Sfinților Apostoli și tuturor Sfinților din neamul nostru care ne veghează. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”

Preasfințitul Ieronim:

„Maramureșul, zona istorică românească, încă polarizează, ba încă putem spune că polarizează mai mult decât oricând prin spiritualitatea sa originală prin manifestările în comunitățile monahale și locale. Și iată că avem astăzi prilejul deosebit, la invitația Preasfințitului Episcop Iustin al Maramureșului și Sătmarului, să participăm la un eveniment deosebit, fiind târnosirea Paraclisului de la demisolul acestei minunate biserici, care este unicat în Europa ca biserică de lemn. Deci ne manifestăm bucuria pentru participare la acest eveniment. Apreciem foarte mult mobilizarea preoților, credincioșilor pentru a fi alături de această mănăstire care este un simbol al rezistenței românești în această zonă care a trecut prin perioade foarte turbulente. De aceea dăm slavă Bunului Dumnezeu și bucuria noastră pe care o gustăm astăzi împreună cu Preasfințitul, cu Preasfințiții invitați, cu clerul, cinul monahal de aici va rămâne neștearsă în sufletul nostru românesc.”

Slujba de târnosire a Paraclisului

Târnosirea Paraclisului Mănăstirii Bârsana s-a făcut cu respectarea tuturor reglemetărilor Bisericii Ortodoxe, după ce s-a lucrat la Sfânta Masă și a fost organizată după noile reglementări. Astfel, a fost pregătită Sfânta Masă prin spălare cu aghiazmă, ungerea cu Sfântul și Marele Mir, prin așezarea Sfintelor Moaște în piciorul Sfintei Mese și a Documentului puse într-un tub din oțel inoxidabil în strat de nisip foarte uscat ca să nu fie deteriorat în anii care vor urma, urmate de sigilarea lor cu ceară topită. Sfânta Masă a fost unsă cu Sfântul și Marele Mir, iar în cele patru colțuri au fost puse icoanele celor patru Sfinți Evangheliști, sigilate cu ceară topită, curată, pregătită de farmacistul apicultor Vasile Cozneac din Vișeul de Sus, care face această operație la multe din bisericile care sunt târnosite în Maramureșul Voievodal. Apoi Sfânta Masă este înveșmântată cu trei feluri de veșminte și este astfel pregătiră pentru slujire. Slujba de târnosire este emoționantă, pentru cine trăiește evenimentul. Se fac rugăciuni la fiecare fază, iar la final tot soborul și credincioșii din biserică se roagă în genunchi.

Cu ocazia târnosirii, paraclisul a primit și al doilea hram, pe Sfântul Iosif Mărturisitorul, care a slujit în biserica veche, care va fi adusă și ea aici în incinta mănăstirii.

„Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și  împreună cu lucrarea Sfântului Duh, înălțatu-s-a acest sfânt locaș din lemn, între anii 1993 și 1995, în locul numit „Podurile Mănăstirii”, din istorica localitate Bârsana de pe Valea Izei, din Maramureșul Voievodal, un loc înmiresmat de rugăciunile monahilor ce s-au perindat de-a lungul sutelor de ani, începuturile vieții monahale aici coborând până în secolul al XIV-lea și urcând până în anul 1739, când mănăstirea a fost reședința episcopală a ultimului episcop ortodox al Maramureșului, cunoscut cu numele, Gavriil Ștefanca de Bârsana.

În anul Domnului 1993, luna iunie, ziua de 30, s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică a Mănăstirii Bârsana, cu hramul „Soborul Sfinților 12 Apostoli”, de către Preasfințitul Părinte Justinian, Episcop al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

Lucrările de edificare au fost începute în anul 1993, din inițiativa preotului paroh al parohiei Bârsana, Gheorghe Urda, sprijinit fiind de către Consiliul Parohial și credincioșii din Bârsana, care s-au jertfit pentru înălțarea unei importante părți din clădirea bisericii, apoi de către Maica Stareță, stavrofora Filofteia Oltean, venită aici de la Mănăstirea Râmeț și numită stareță din anul 1994. De la venirea sa la Mănăstirea Bârsana, împreună cu obștea monahală, a realizat un ansamblu mănăstiresc unic în țară, alcătuit din: Biserica mănăstirii, Stăreția, Altarul de vară, Turnul clopotniță, Prăznicarul, Casa monahală, Casa duhovnicului, Aghiasmatarul, Muzeul „Gavriil de Bârsana”, centrul cultural - monahal „Gavriil de Bârsana”, Casa voievodală, magazinul de obiecte bisericești și poarta etc.

Lucrările de construire s-au realizat cu meșteri locali, arhitectul bisericii și a întregului ansamblu monahal este arhitectul Dorel Cordoș din Sighetu Marmației.

Demisolul este construit din beton armat, cu pereți groși și în exterior placați cu piatră de râu, iar în interior este pictat, în tehnica „frescă”, în anul 1996, de către pictorii Ioan și Mariana Botiș.

Clopotele au fost dăruite de către familiile: preot Alexandru Leu și Virgil Becheru din București, iar Crucea de pe turnul bisericii, de către familia Hidecuti Ioan din Târgu Lăpuș.

La 30 iunie 1998, cu ocazia prăznuirii hramului, s-a târnosit Paraclisul de la demisolul bisericii de către Preasfințitul Părinte Justinian, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, împreună cu Preasfințitul Părinte Ioan, Episcopul Oradiei, Preasfințitul Părinte Calinic al Argeșului, Preasfințitul Părinte Andrei al Alba Iuliei, Preasfințitul Părinte Ioan al Covasnei și Harghitei, Preasfințitul Părinte Galaction al Alexandriei și Teleormanului, Preasfințitul Părinte Iosif al Europei Occidentale și Meridionale și Preasfințitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureșului, înconjurați de un mare și ales sobor de preoți și diaconi și de o mare mulțime de credincioși din Bârsana și de pe întreaga Vale a Izei și alte localități din Maramureș și țară.

În anul 2026, Paraclisul de la demisolul bisericii mari a Mănăstirii „Soborul Sfinților 12 Apostoli” a fost restaurat, Sfânta Masă rezidită și Sfântul Altar reorganizat.

Cu ocazia resfințirii, s-a dăruit paraclisului bisericii și cel de-al doilea hram:

„Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș”, scrie în documentul de sfințire.”

Cu această ocazie rară, a fost sfințit întreg Paraclisul, ca urmare a recondiționării picturii și a altor lucrări.

Sfânta Liturghie Arhierească

Sfânta Liturghie a fost săvârșită pe Altarul de Vară, de soborul celor nouă ierarhi, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, din care au făcut parte Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, Preasfințitul Ieronim, Episcopul Daciei Felix, Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox al Românilor din Ungaria, Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox al Spaniei și Portugaliei, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

Alături de cinstitul sobor arhieresc au slujit 32 de preoți și 10 diaconi.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de Înaltpreasfințitul Mitropolit Andei și s-a referit la sacrificiu și credință, frica față de Dumnezeu, pocăința sinceră, nădejdea și întâlnirea cu Hristos.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corala Preoțească „Arhanghelii al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, dirijată de Pr. Lect. Univ. Dr. Petrică Aurelian Covaciu.

Distincții

Consiliul Local Bârsana a acordat post mortem titlul de cetățean de onoare al comunei Bârsana, IPS Arhiepiscop Iustinian.

Text: Andrei Fărcaș – redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”

Foto: Arhid. Vasile Pop – consilier eparhial pentru protocol