Fereastra închisorii. Păcatul de dreapta

Un apropiat m-a dojenit azi pentru un trabuc şi un pahar de coniac vechi.
Măi, băiatule, am 20 de ani de puşcărie…i-am răspuns la primul gând.
Un celebru neurochirurg zicea că trebuie să dai săptămânal creierului un trabuc şi ceva odihnă tare.
Iar eu fac ascultare de oamenii mai deştepţi.
Chiar dacă nu întocmai ca la recomandare. Mai rar.
Şi încă ceva.
Esenţial. Din teologia vie a lui Hristos.
Feriţi-vă de căderea în sus.
Căderea prin prea multă virtute.
Ispita sfinţeniei prin mândrie şi exces.
De fapt, păcatul de dreapta.
Dumnezeu are destui sfinţi.
De la noi, ăştia mărunţi, cere doar să fim buni.
Să ne frângem puţin inima.
Pentru aproapele nostru.
Cine poate, chiar şi pentru cei care ne otrăvesc viaţa.
Şi pentru tine, măi judecătorule al meu.
Cu toată sfada ta, te preţuiesc la fel de mult.
Doar că te privesc, numai azi, mai puţin blând.
Un fum bun şi un distilat din vin nobil nu o să vă încurce mântuirea.
Poate, paradoxal, din contră…