Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Joi , 29 Aprilie , 2021

Fereastra închisorii. Hristos și diavolul

de Horia Chiş

Cine crede că diavolul e doar o metaforă, nu l-a cunoscut in personam.
Răul nu e despre smoală, întuneric și groază.
Nici despre coarne sau chipuri înfricoșătoare.
E mai subtil decât orice metafi­zică, mai fermecător decât însuși femeia prin care te caută.
Trăirile care simți că te înalță prea mult s-ar putea să te coboare definitiv.
Oamenii care te atrag mistuitor te pot despărți de Mântuitor.
Lucrurile care te satură, de fapt te prea vatămă.
Fiindcă maleficul nu caută pe oricine, oricum.
Ci doar acolo unde adulmecă multă lumină sufletească și de­plină urmare a lui Hristos.
Nu-l interesează oamenii mărunți, nici mizele de câteva zile.
Năvălește, devine copleșitor, chiar înnebunește, atunci când știe că ființa umană are puterea de a se urca pe cruce.
Cu orice preț, în orice luptă.
În cele mai cumplite temnițe, în cei mai aspri munți.
De a da jertfă, precum Dumnezeu Omul.
Îți trebuie multă finețe duhovni­cească să înțelegi.
Pe măsură, multă putere să bi­ruiești.
Asaltul diavolului este adesea irezistibil.
Câteodată, de abia dacă-ți mai pâlpâie o candelă mică în ultimul străfund al inimii.
Disperarea, zbuciumul și agonia sunt paroxistice încât simți, precum Hristos pe cruce, că te-a părăsit întreaga lume.
Dar nu rămâi în genunchi, decât la rugăciunea către Dumnezeu.
Plângi, te spargi în bucăți, te sfâșii ca o pradă, dar nu te lepezi nicidecum de Hristos.
Nu uiți să mărturisești că-i aparții doar Lui, nici să-i împlinești poruncile cu fapte.
Nu uiți să faci bine și să iubești.
Să ierți, să fii milostiv și drept.
Nu ocolești sacrificiul, nu amâni lupta.
Și mai ales să nu deznădăjduiești.
Țineți mintea în iad și nu deznă­dăjdui, spunea divin Sfântul Siluan Athonitul.
Singurul sfânt a cărui inimă a fost atât de mare, încât a îndrăznit
să-i fie milă chiar și de diavol.
Iar cu asta și cu toate cumplitele sale chinuri interioare l-a învins definitiv.
Apocalipsa e în oameni.
Mântuirea, tot acolo.
Dumnezeu e veșnic în ceruri.
Așteptându-ne înălțarea cu cele două aripi.
Fapta bună și rugăciunea.
Iar trupul păsării ce zboară, spre văzduhul cel veșnic, e lupta.
Doar lupta.
Neîncetată.

Hristos a Înviat!