Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Duminică , 26 August , 2012

"Faptele mărețe ale Omului se propagă în eternitate”

de Mândru de Maramureş

General, fost deţinut politic, patriot. Un nume devenit legendă care se leagă de luptele pentru apărarea Sighetului şi graniţelor României: Leonard Mociulschi.

 

Participant la cele două războaie mondiale, decorat cu mari distincţii militare din partea ţărilor europene cobeligerante, primind zeci de ordine, decoraţii şi medalii. Deşi născut în Suceava, generalul Mociulschi e legat de Maramureş şi de istoria sa.

 

Leonard Mociulschi şi-a ales cariera militară în 1910, urmând, împreună cu ceilalţi fraţi ai săi, exemplul nobililor înaintaşi. A fost admis la Şcoala de Ofiţeri de Infanterie pe care avea să o termine în 1912 cu gradul de sublocotenent. Imediat după absolvire a participat la campania României din Războiul Balcanic (1913), ajungând la nord de Sofia la momentul semnării armistiţiului. La începutul Primului Război Mondial, Leonard Mociulschi era comandantul companiei 10 din cadrul Regimentului 29 Infanterie Dorohoi. La sfârşitul Primului Război Mondial, remarcându-se în luptele de la Oituz şi Soveja, pentru care a fost decorat atât de Regele Ferdinand cât şi de generalul Berthelot, Mociulschi a fost promovat la rangul de căpitan. După război este ridicat la gradul de maior. A avut aprecieri la superlativ din partea tuturor superiorilor săi ierarhici, inclusiv din partea comandantului Corpului Vânătorilor de Munte, Principele Carol, care-l caracteriza într-o nota de raport din anul 1922 ca "un valoros ofiţer, de nădejde, înzestrat cu deosebite calități". În 1932 a fost numit la comanda unui batalion de munte în Sighetu Marmaţiei unde a primit gradul de locotenent colonel, până în anul 1937, când a fost avansat la rangul de colonel.

.

În 1940, România se alătura Axei din dorinţa de reîntregire naţională. Pe Frontul de Est, Mociulschi este desemnat comandant adjunct al Brigăzii 1 Mixtă Munte. Vânătorii de Munte români au reuşit să străpungă puternicul ansamblu de fortificaţii cunoscut sub denumirea de "Linia Stalin", în 1941. Pentru curajul şi vitejia de a-şi fi condus personal trupele, prin ploaia de gloanţe inamice la forţarea Nistrului, Leonard Mociulschi a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" clasa a III-a, în grad de cavaler.

Generalul Mociulschi era iubit de soldaţi, deoarece se afla alături de ei în toiul luptelor. Îmbărbătaţi de exemplul viu al bravului lor comandant, aceştia au înfăptuit fapte de o vitejie fără seamăn. La rândul său, generalul Mociulschi nu-şi uita niciodată soldaţii şi ofiţerii săi. Iată cum, în memoriile sale de război, găsim evocări ale unor bravi camarazi de arme, precum căpitanul Mezdrea: "era aidoma unui dirijor, dar în ce condiţii! La semnele <baghetei> lui intrau pe rând în partitura de foc ori mitraliere, ori aruncătoare de 60mm, ori sălta un pluton sau toate, ori se înainta grupă cu grupă sau om cu om... El însă nu avea un pupitru de unde să dirijeze".

Numai că, după 40 de ani în serviciul naţiunii române, generalul Mociulschi a dezbrăcat mantaua terfelită în tranşeele celor doua războaie mondiale la care a luat parte, pentru a îmbrăca zeghea de deţinut. Abia în urma Deciziei Nr. 2496/01.10.1955 a Tribunalului Capitalei, generalul Leonard Mociulschi a ieşit de sub puterea mandatului de arest preventiv în baza căruia fusese "depus", în urmă cu peste şapte ani, în gulagul românesc. Nu s-a bucurat însă de prea multă libertate nici în perioada imediat următoare, având domiciliul forţat la Blaj.