Etnologia maramureșeană, „cheia spre inima” localităților din România

Căldură mare la ora prânzului. Trebuie să ajungem la Facultatea de Litere a Centrului Universitar Nord Baia Mare pentru o întâlnire cu doamna conferențiar dr. Delia Suiogan, coordonator al domeniului Studii Culturale, specializările Etnologie – nivel licență și Etnoturism – nivel masterat.

Dorim să realizăm un interviu despre acest domeniu, deoarece credem că nu avem nevoie de etnologi, care să ne ajute să înțelegem lumea în care trăim . Doamna Suiogan ne explică de ce avem nevoie de etnologi, de Etnologie, deci.

Am avut, într-adevăr, bucuria de a ne întâlni cu doamna Suiogan, alături de care am realizat un interviu interesant pentru băimăreni și pentru românii de pretutindeni. 

Reporter: Ce înseamnă Etnologia și care este oferta educațională din cadrul domeniului Studii Culturale - Facultatea de Litere din Baia Mare, CUNB, UTCN?

Delia Suiogan:  Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, prin Facultatea de Litere, oferă două programe de studii în cadrul acestui domeniu, unul nivel licență, și altul nivel masterat ca formă de aprofundare al celui de licență. La nivel licență, propunem candidaților specializarea Etnologie. O specializare care se găsește doar în trei centre universitare din țară: aici, la Baia Mare, la Cluj, la UBB, și la Universitatea din București. Specificul Etnologiei din Baia Mare este unul care merită toată atenția. Noi nu facem doar etnologie de birou, etnologie de arhivă, ci  facem foarte multă cercetare de teren. E drept, Maramureșul este cel care ne permite acest lucru, fiind un rezervor de autenticitate.

În teren, studenții au posibilitatea să se întâlnească cu oamenii, să vadă la fața locului ceea ce încercăm să îi învățăm în cadrul cursurilor. Bineînțeles, cursurile au o importanță foarte mare, mai ales în anul I, când trebuie să acumuleze un bagaj teoretic. Dacă la celelalte specializări poți veni din liceu cu un bagaj de cunoștințe și să le aprofundezi la nivel de licență - de pildă la filologie sau filosofie etc. - la etnologie poate veni oricine, pentru că noi o luăm oarecum de la zero. Bineînțeles, un nivel de cunoștințe generale sunt foarte utile, dar aici îi învățăm să descopere altfel lumea în care trăiesc.

Îi învățăm să vadă lucrurile mai profund și, înțelegând lumea, cu siguranță se vor înțelege mai bine pe ei. Știți, foarte mulți absolvenți îmi spuneau: „Doamna profesoară, altfel gândim lucrurile după ce absolvim specializarea etnologie. Pentru că nu ne mai lăsăm influențați de toate ideile, de părerile care vin din exterior, ci încercăm să avem o gândire critică, analitică, care să ne permită să avem o reacție, să acceptăm sau să respingem ceea ce vine din afara noastră”.

Etnologia oferă o pregătire interdisciplinară, chiar transdisciplinară, ceea ce în învățământul european, dar nu numai, cel mondial, este la mare căutare azi. Este ceea ce poate fi mai modern și mai actual în învățământul universitar, pentru că abordăm domenii diverse – de la mitologie și sociologie la antropologie și hermeneutică, de la etnomuzicologie, la geometria în spațiu etc.– și numeroase alte discipline  -  care de fapt ne oferă instrumentele necesare pentru a interpreta trecutul, pentru a înțelege prezentul și pentru a avea deschidere reală, corectă, spre ceea ce înseamnă viitorul, de fapt. Pentru că, vedeți, trăim într-o lume unde ni se pare că ceea ce vine din exterior e mult mai bun, mai modern, mai actual și devenim ușor niște imitatori. Etnologia nu te mai lasă, pentru că vei înțelege că, de fapt, dacă îți cunoști trecutul, dacă îți asumi un sistem de valori, dacă îți asumi niște structuri mentale și comportamentale care te reprezintă pe tine, atunci poți fi tu însuți și nu trebuie neapărat să imiți pe altcineva.

Nu poți ajunge să fii cu adevărat tu însuți până nu îl înțelegi și pe celălalt, desigur. De aceea, noi nu facem doar etnologia Maramureșului sau etnologie românească. Noi studiem și etnologie universală. Trebuie să-i cunoaștem pe ceilalți ca să ne putem compara, să putem să ne evaluăm, autoevaluăm, pentru că toate aceste aspecte ne permit, de fapt, înțelegerea în profunzime a lucrurilor. Nu propunem doar așa o analiză de suprafață a unor lucruri, ci o interpretare a lor.

Reporter: De ce să alegem această specializare, Etnologia?

Delia Suiogan: De ce aș veni eu la Etnologie? Pentru că îmi oferă altă perspectivă asupra lumii, pentru că descopăr o lume cu sens.

Fiind niște oameni ai timpului acestuia, viitorii noștri candidați, foarte pragmatici, de altfel, pentru  care contează foarte mult „ce voi face cu o astfel de specializare”, o să le spun și cam ce pot deveni. În primul rând, noi îi pregătim să devină etnologi. Aceasta este specializarea. A fi etnolog înseamnă să poți lucra în orice instituție, nu numai de cultură, ci într-o instituție de stat, în calitate de consilier, de consultant de specialitate. Legea acestei țări i-ar obliga pe toți cei care coordonează instituții de acest fel să angajeze minimum un consilier,  un referent cultural, un promotor cultural. E drept că noi trăim într-o țară care nu prea ține cont de legi. Dar eu sunt convinsă că ne vom trezi la realitate și că vom înțelege că, în condițiile în care vrem ca lucrurile să meargă bine, avem nevoie de consultanți și de consilieri culturali.

Vedeți, inclusiv Maramureșul, din păcate, greșește de multe ori în formele de turism pe care le aplică, în formele de arhitectură pe care le aprobă, spre exemplu. Asistăm la o schimbare a satului maramureșean generat tocmai din aceste cauze. Aducem arhitectură mediteraneeană în Maramureș și pe urmă ne mirăm de ce ne plouă în casă. Nu ne mai place acoperișul în patru ape, că e mai frumos acoperișul rotund, sau ne place chiar să nu avem acoperiș în sensul clasic. Un consilier cultural, un  referent cultural ar avea printre atribuții inclusiv aceste aspecte. Să îl consilieze pe cel care vine să obțină o autorizație de construcție în privința tipologiei de locuință potrivită și adaptată specificului zone, spre exemplu.

Noi suntem foarte realiști. Asta ne propune etnologia. Nu filozofăm, ci cunoaștem elementele și le punem în practică. De asemenea, pot deveni consilieri la nivelul mass media, pentru că avem nevoie și în acest domeniu de așa ceva. De asemenea, absolvenții noștri pot lucra cu diaspora foarte mult.

Cei care termină etnologia pot deveni foarte buni mediatori culturali. Lumea nebună în care trăim astăzi are nevoie de mediere, de mediatori culturali, dar mediatori care să știe ceea ce fac.

Vedeți, asistăm  adesea la punerea unor etichete. Noi punem etichete unor popoare, alții ne pun nouă și, de multe ori, ne și confundăm cu aceste etichete. Un mediator cultural este cel care poate face diferență între ceea ce este real și ceea ce este doar o simplă etichetă.

Să luăm  în discuție mitul lui Dracula. Astăzi, în jurul acestuia s-a dezvoltat o întreagă industrie turistică. Dar, dacă am explica că Dracula nu este al nostru, nici n-a fost, eu cred că am „vinde” mai mult; dacă am vorbi despre moroii, strigoii, pricolicii și tricolicii noștri, despre Fata pădurii și Fuma pădurii și despre Vâlva băii și așa mai departe, și nu ne-am centra atât pe acest mit fals, mit inventat, am câștiga mai mult.

Un mediator cultural și un referent cultural e util în târgurile, la festivalurile care sunt din ce în ce mai multe. Ei ar permite să nu mai amestecăm meșterii reali cu acești oameni care preiau modele, le pun pe calculator și le vând la jumătate de preț față de meșterul adevărat. Și meșterul adevărat nu va vinde niciodată la fel de mult, prețul său va fi obligatoriu mai mare, pentru că el știe valoarea muncii, știe că o cămașă adevărată se face în minimum un an.

Dacă ne gândim la cămașa cu ciupag din Lăpuș, de exemplu, numai ciupagul îl faci într-un an, restul cămășii îl faci în  celălalt an. Nu poți compara niște lucruri; în târguri găsim obiecte chiar „made in China”, dacă aveți curiozitatea vreodată să vă uitați la lucrurile astea care se vând pe la tarabe și vă uitați în interior, o să vedeți că multe sunt „made in China”. Un referent cultural are puterea de a face niște selecții.

Da, îi putem lăsa și pe aceia să vândă, că nu îi neagă nimeni dreptul de a face comerț. Da, dar îl lași pe turist să aleagă. Vreau asta, sau vreau ceva autentic, ceva valoros, care, cu adevărat, să îmi ofere imaginea Maramureșului, pentru că suntem în Maramureș.

Promotorul cultural tot de aici se formează. Să știți că în străinătate fiecare localitate are un promotor cultural. Nu confundăm promotorul cultural cu un ghid sau cu un reprezentant al Primăriei.  Promotorul cultural este cel care știe toate  aspectele definitorii ale comunității respective.  El poate să-ți prezinte o imagine reală a comunității respective. De la structuri economice, sociale, dar, mai ales, culturale. Și el e primul care poate să iasă în lume cu elemente reale, reprezentative pentru o comunitate, pentru o țară, chiar, nu?

Deci, etnologia implică această paletă de meserii care oferă o altă perspectivă asupra locului pe care îl reprezentăm.

Bineînțeles,  îi pregătim să devină muzeografi. Și să știți că avem angajați foarte mulți absolvenți de etnologie în muzeele din țară, nu doar  aici, în Maramureș. Îi pregătim să lucreze în cercetarea etnologică.

Aș vrea să facem o diferenție clară între etnograf și etnolog. Noi nu îi pregătim să devină etnografi.bEtnograful este descriptiv. El se duce în teren, observă, documentează, cercetează și pune materialele într-o arhivă. Etnologul este cu mult mai mult de atât. El este un interpret. El lucrează cu materialele aduse de etnografi, spre exemplu,  în arhivă, le interpretează și le descoperă sensurile, recuperează sensurile. De asemenea, etnologul intră în comunitate și contribuie la recuperarea  sensurilor culturale, la revitalizarea ritualurilor, a porturilor tradiționale.

Suntem aici , în cadrul Facultății de Litere, din anul1993, deci avem o vechime apreciabilă. Am contribuit, prin studenții noștri, prin masteranzii noștri, prin cercetările noastre de teren, la recuperarea unor straie populare în zone, și subzone din Maramureș, care le pierduseră. Și le pierduseră de ce? Pe de-o parte, pentru că acei 50 de ani de comunism au pus sub semnul lipsei de valoare tot ceea ce însemna port adevărat, grai, obiceiuri străbune. S-au creat niște chestii de genul Cântarea României, unde toți eram în uniforme, același costum, aceeași ținută,  generând o poză pe care trebuia să o oferim lumii, omul nou.

Straiul popular înseamnă că mă reprezintă și spune despre mine totul, de la vârstă, la statut marital sau pre-marital, la statut social. S-au recuperat niște straie reprezentative, mai ales din zonele de tranziție între cel patru Țări ale Maramureșului.

La etnologie facem cursuri de sociologie, antropologie, pentru că mai apoi se lucrează cu omul și trebuie să înțeleagă structurile mentale, structurile comportamentale pentru a putea să fie un bun mediator.

Reporter: De câți etnologi ar fi nevoie, într-un județ ca Maramureșul. Facultatea pregătește suficienți specialiști care să acopere nevoile de care spuneați dumneavoastră?

Delia Suiogan: Deocamdată nu sunt acoperite și vă spun de ce. Noi, după pandemie, chiar din pandemie, ne-am deschis porțile și pentru candidați din alte județe. De ce? Pentru că am văzut că există interes. Ei au auzit că noi facem cercetare și au venit spre noi. Avem studenți din Argeș, din Teleorman, din Brașov, Sibiu, iar Sălajul, ce să mai spun, e acasă, aici, la noi. Avem deja studenți și masteranzi  din județul Cluj, din Suceava, din Argeș. Cei mai mulți vin dinspre Argeș la noi. Noi nu încercăm să acoperim doar Maramureșul, încercăm să ne raportăm la întreaga Românie. Maramureșul e o parte a acestei țări și, dincolo de diversitatea zonelor folclorice din această mare țară, suntem unitari și trebuie să vedem această unitate ca să ne înțelegem cu adevărat.

 La întrebarea dumneavoastră, aș răspunde și mai sec: fiecare comunitate ar trebui să aibă un referent, un promotor. Minimum doi. Gândiți-vă câte sate sunt în Maramureș și clar că e o deschidere foarte mare.

În plus,  avem mulți candidați care vin spre noi din pasiune. Știți ce sunt? Sunt meșteri. Și mulți aleg asta fiindcă vor să înțeleagă ce fac. Simt această nevoie! Mulți meșteri lucrează după modele azi, după înscrisuri și „scrisori”, cum zic ei. Dar dacă încep să înțeleagă, e altfel. Și ucenicii pe care îi formează - ne spun ei, nu o spunem noi - înțeleg mult mai bine și capătă o dragoste mult mai mare pentru a coase, a țese, a modela lutul, a sculpta în lemnul.

Una e să-i zici copilului: „Uite, ia-o pe liniile astea, sculptezi și vedem ce iese...”  Alta e să îi spui vreau să facem o spirală, vreau să facem niște romburi, îi explici ce înseamnă spirala, ce înseamnă rombul; ei sunt extraordinari de deschiși. Gândind foarte realist, eu cred că etnologia va avea foarte mare căutare atunci când  copiii de grădiniță și de gimnaziu vor deveni maturi,  pentru că acum există, mulțumită unor învățători buni și unor profesori care fac voluntariat de cele mai multe ori,  această deschidere spre a recupera niște elemente de memorie culturală, de identitate culturală.

Reporter: Faptul că Maramureșul are câteva muzee - în Baia Mare, în Sighet, și în alte părți - ajută la dezvoltarea specializării pe care o aveți la Facultate?  Maramureșul, dincolo de turism și biserici de lemn, are și aceste muzee, unde descoperi multe lucruri dacă le vizitezi...

Delia Suiogan: Muzeul are un rol foarte important și, din fericire, au început să se deschidă muzee in situ, adică muzee în sate. Vedeți, satul s-a transformat, din păcate. Toată lumea a construit cum a vrut, vedem foarte multe forme de case, culori ale caselor care nu ne reprezintă, așa mai departe. Să nu mai vorbim de poarta maramureșeană care și ea, din păcate, suferă o transformare. Muzeul, fie că este județean -  în general este vorba de muzeele județene - fie că este in situ,   au meritul de a păstra elemente autentice. Adunăm exponate, le punem în colecții, le păstrăm, dar trebuie să le și arătăm lumii. Din fericire, muzeele - și acum vorbesc și de Muzeul nostru de aici, din Baia Mare, dar și de cel din Sighet, și de cel din Tăuții-Măgherăuș, că avem un muzeu foarte frumos în Tăuții-Măgherăuș, și  multe altele - au produs o deschidere totală spre dialog cu vizitatorii lor. Sunt deja mulți dintre cei ce lucrează în muzee care nu mai văd muzeul doar ca un spațiu în care plătești un bilet, intri, stai 10 minute sau o oră și pleci, ci acesta este un loc în care îl primești pe vizitator ca și cum ar fi un oaspete,  tu ești gazda care vrei să le descoperi o comoară, să le arăți zestrea strămoșească.

Muzeul, eu zic că are aceeași valoare ca școala. Educația muzeală este un lucru foarte important și la masteratul de Etnoturism, pregătim absolvenți capabili să fie educatori muzeali,  putând să lucreze cu publicul de toate vârstele – de la copii de grădiniță, până la persoane de 70 de ani și peste – oferind informații corecte și bine fundamentate.