Eternul si fascinantul fond funciar

Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro Parinti inventati peste noapte, testamente cu terenuri neretrocedate, hotarari judecatoresti contestate pana si de prefect, dosare solutionate la gramada si secretari de comuna pusi pe glumite. Toate acestea in cadrul ultimei sedinte a Comisiei de Fond Funciar condusa de prefectul Gyongyike Bondi. Partea amuzanta a sedintei a constituit-o un caz din Somcuta Mare. Un anume dosar fusese respins de Comisia Judeteana, pe motiv ca solicitantul nu facea dovada filiatiei in raport cu fostul proprietar. Omul s-a adresat instantei, iar aceasta i-a dat castig de cauza. Acum, dosarul s-a intors de unde a plecat, pentru stabilirea amplasamentului. Imediat, prefectului i s-au aprins beculetele. Era foarte ciudat faptul ca in Comisie solicitantul nu reusise sa dovedeasca faptul ca e mostenitorul de drept, insa, a facut asta in fata instantei. Secretarul din Somcuta a avut si explicatia² „a dovedit ca mai are un tata”. „Cum, pai, nu toata lumea are o mama si un tata? Cum a mai scos inca un tata? Asta e culmea! Sa afli ca mai ai cativa parinti. E bine sa ai un tata in rezerva. Fantastic, ce instanta de judecata! Si ni se mai spune sa nu comentam hotararile judecatoresti. Ba le comentam! Hotararea asta e absurda!”, s-a enervat Bondi. Pana la urma, episodul a fost partial lamurit, concluzionandu-se ca, probabil, era vorba de un tata din afara casatoriei. S-a ajuns la Arinis. Un alt caz, o alta ciudatenie. Cineva, care detinuse pamant inainte de expropriere, dar care nu isi reconstituise dreptul de proprietate inca, lasase un testament (dupa 2000) prin care dispunea de terenul respectiv in favoarea anumitor persoane. Imediat, membrii Comisiei au sarit ca arsi. „Pai, asa, las si eu palatul Buckingham, ca nu il am. Nici testatorul nu a avut un drept de proprietate asupra terenului, la momentul incheierii testamentului. Asa ca, ce sa lase mostenire?”, a intervenit unul dintre juristii Prefecturii. Intrebat daca intre solicitanti si testator exista vreo legatura de rudenie, secretarul comunei Arinis a avut un raspuns genial² „aproape, aproape”. La fel de aproape au fost si membrii comisiei sa lesine de ras, la auzul acestei replici.