Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, RomĂąnia
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
MarĆŁi , 9 Noiembrie , 2010

EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Masacrarea invațamantului

de Gazeta de Maramures
* Pentru Partidul Comunist, invațamantul constituia o prioritate inca din 1944, cand titularul acestui portofoliu a devenit Ștefan Voitec, inlocuit ulterior și acuzat ca e prea tolerant fața de „reacțiune”. Incet, dar sigur, invațamantul a fost supus unui proces de comunizare. In anii 1946-1947, prin prisma unor poziții publice ale primului ministru, schimbarea radicala a sistemului educațional devenea aproape o certitudine in primavara anului viitor, o data cu preconizata masura de naționalizare a tuturor școlilor particulare, inclusiv a celor confesionale, stipulata și de noua Constituție comunista. Intre obiectivele principale ale legii invațamantului din 3 august 1948 – Decretul nr. 175 – s-au aflat: formarea tinerilor in spirit comunist, controlul strict al școlilor elementare, medii și superioare, prin suprimarea autonomiei universitare, precum și asigurarea cadrelor pentru planul de industrializare, prin extinderea invațamantului tehnic mediu și superior. Scopul reformei invațamantului din 1948 era politizarea integrala a invațamantului și o „curațare” a invațamantului romanesc, prin introducerea discriminarilor sociale la admiterea in invațamantul mediu și superior. Conducerea comunista viza și constituirea unei paturi de „cadre” care sa aplice politica partidului in aparatul de stat, armata, justiție și cultura. Școala reprezenta, in viziunea noilor conducatori, prima veriga din sistemul de pregatire a cadrelor necesare construirii socialismului. Astfel, tineretul trebuia educat in spiritul patriotismului socialist și al internaționalismului proletar. Inca din 1918, comuniștii sovietici au decis ca „trebuie sa facem din tanara generație o generație de comuniști. Trebuie sa transformam copiii in comuniști adevarați. Trebuie sa-i invațam sa-și influențeze in mod considerabil familia. Trebuie sa-i luam sub controlul nostru și, sa spunem clar, sa-i naționalizam. Inca din primele zile vor fi sub influența gradinițelor și școlilor comuniste”. Invațamantul preșcolar era facultativ și se adresa copiilor intre 3 și 7 ani, avand la dispoziție camine și gradinițe, subordonate direct Ministerului Invațamantului Public. Copilul trebuia educat inca de mic in spiritul partidului. „In loc sa rataceasca pe maidane, i se da o educație sanatoasa”, declara ministrul Invațamantului, Gheorghe Vasilichi, la o consfatuire pe țara cu inspectorii școlari, carora li se dadeau indicații pentru aplicarea in teren a reformei. Invațamantul elementar era stabilit la 7 ani, dintre care primele patru clase erau generale și obligatorii. Invațamantul mediu de 4 ani era imparțit in: licee, care trebuiau sa asigure baza pregatirii pentru accederea in urmatoarea treapta de invațamant (cea universitara); școli pedagogice, pentru pregatirea cadrelor didactice necesare in invațamantul preșcolar și elementar; școlile tehnice și profesionale. Ultimele doua pregateau cadrele tehnice medii și calificate necesare producției industriale și agricole. In 1951 durata școlii de cultura generala a devenit de 10 ani, prin renunțarea la un an. Din anul școlar 1948/1949 s-a organizat invațamantul seral pentru liceu, iar din 1952/1953 pentru clasele V-VII. In 1956 s-a revenit la durata de școlarizare de 11 ani, s-a introdus invațamantul mixt, s-a facut imparțirea pe secții a claselor a X-a și a XI-a (secția umanista și reala), ceea ce imbunatațea oarecum nivelul invațamantului de cultura generala, fața de cum fusese acesta conceput prin legea din 1948. (Va urma)