EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Martiriul familiei Potarca

* Dorina ªtefania Potarca (n. Marinescu), profesoara de franceza, soþia fruntaºului naþional-þaranist Virgil Potarca (deþinut politic in perioada 1950-1954, mort in inchisoarea de la Sighet), a fost arestata la 15 aprilie 1952 in lotul „familiilor demnitarilor”, a trecut prin lagarele de la Ghencea, Popeºti-Leordeni, Pipera ºi inchisoarea Dumbraveni, executand o condamnare administrativa de doi ani. A fost eliberata la 19 aprilie 1954, fiind apoi obligata sa se angajeze in diverse posturi fara legatura cu pregatirea sa profesionala: muncitoare, vanzatoare, funcþionara. Abia in 1957 a fost reprimita in invaþamant ca profesoara suplinitoare. Soþul sau, Virgil Potarca, fruntaº P.N.Þ., fost subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii ºi Domeniilor, apoi – succesiv - ministru al Justiþiei, al Agriculturii, al Lucrarilor Publice ºi Comunicaþiilor, a fost arestat la 5-6 mai 1950, a fost inchis la Sighet ºi a murit in penitenciarul Sighet, la 6 iunie 1954. Va prezentam povestea familiei, aºa cum reiese din Jurnalul Dorinei Potarca. „Arestarea soþului meu In dimineaþa zilei de 5 mai 1950, la ora 5, suna soneria. Soþul meu se scoala ºi deschide larg uºa. ªi ce planuri, ce pregatiri facute! Doar se ºtia cine vine in locul laptaresei. Au navalit in casa cu armele in mana. Civili ºi securiºti – sparsesera uºa de la intrarea blocului in loc sa cheme portareasa (probabil turnatoare ºi ea). Am luat un capot pe mine ºi a inceput percheziþia superficiala, de forma. Soþul meu era palid, dar liniºtit. Tudor nu dormise acasa in noaptea aceea. Il prinsese o ploaie mare la ºcoala ºi ramasese sa doarma la sora mea, ce locuia in apropiere. Am deschis uºa unde dormea fetiþa. Ea avea 7 ani atunci ºi baiatul 11. Ea nu a simþit nimic. Nu au trezit-o ºi au inchis uºa la loc. „Dumneavoastra ne urmaþi!”, era formula. El s-a imbracat. Nu ºi-a luat nici un bagaj. I-am facut un ceai, din care a gustat, dar nu l-a putut bea. Ne-am luat ramas bun. Mi-a spus „Curaj!” ºi ne-am uitat lung unul la altul. Nu ºtiam atunci ca nu-l voi mai vedea niciodata. ªi dus a fost...” „A sosit iarna. Ger, zapada, mizerie cumplita. Ni s-au dat la magazie haine penale de iarna. Fusta ºi jacheta in dungi. Aspre, þepene, necalduroase. Mi s-a dat un numar prea mare ºi m-am dus la magazie sa le schimb. Purtam o gluga, se lega la spate prin doua benzi. ... Ningea, pamantul era ingheþat bocna. Noi lucram la diguri. Aºa lucrasem ºi vara aproape tot timpul. Dar de unde atunci ne frigea soarele, praful de pe diguri se lipea de noi ºi cand ne turnam apa in cap, ea ºiruia pe noi ºi deveneam un fel de zebre, in aºa hal de murdare, ca ne uitam una la alta ºi nu ne mai recunoºteam. Acum ingheþam indata ce ne opream din munca. Intai dadeam zapada la o parte ºi apoi ridicam digul. Miliþienii iºi faceau un foc mare ºi stateau in jurul lui. (...) Cella (Neamþu) se þinea de capul meu sa mananc. O lingura pentru Tudor, o lingura pentru Voichiþa – ma silea caci nu mancam aproape nimic ºi slabisem cumplit. Nu mancam decat painea ºi puþinul ce-l aveam din pachet. ªi plangeam, continuam sa plang. (...) (...) Intru in curte. Ma uit pe fereastra. Copiii cu mama sunt la masa in sufragerie. Ciocanesc la geam. Copiii sar. „E mama, mama!” Se napustesc, deschid uºa. Sarutari, imbraþiºari ºi plansete. Baiatul e in salopeta, se intorsese de la munca. ªi privesc manuþele lui fine, innegrite ºi muncite. Plang, e muncitor la 14 ani. ªi fetiþa, ce scumpa e! (...) Greutaþile au continuat ºi au fost mari. Eram tot intr-o puºcarie, dar in una mai vasta, aceea a þarii intregi... Slabita, ma clatinam pe picioare cand ieºeam in oraº. Fara bani, fara slujba, cu doi copii inca mici...”