
Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Marţi , 3 August , 2010
ECO-VOCEA MARAMURESULUI concurs organizat de senatorul Sorin Marius Bota
Poezii
ALEXANDRU MATIOC
IUBIRE?
E frig si e uscat
Stau si ma gandesc
La timpul ce-a plecat
Si la totul ce gresesc.
E frig in inima mea
E rece ca nu te pot avea
Treci pe langa suflul meu
De parca ai fi un curcubeu
Gresesc atunci cand nu iti spun
Gresesc atunci cand te privesc
Atunci cand evit sa te iubesc
Atunci cand cred ca te gonesc
Mi-e teama iubirea mea
Mi-e teama de rasuflarea ta
Tu stai langa mine si-mi vorbesti
Iar sentimentele nu ti le gasesti.
Iubesc privirea ta maiastra
Iubesc corpul tau de catifea
Ador iubirea ta pufoasa
Ador atingerea ta duioasa
Nu stiu daca gandesc acum,
Fac tot ce pot, fac si spun
Spun ce simt si ce nu pot palpa,
Incerc sa prind ce pot visa…
Ne privim in fiecare zi
Iubirile noi nu le stim
Nu ne vom iubi nici zi
Nu ne vom iubi nici noapte
Iubirea noastra e in soapte.
Soaptele se sting si mor
Fara adiere de iubire
Fara sentimente dor
Trupurile care mor….
Privire
Iubirea- un val ce ne-acoperea odata,
te mangaiam cu ochii
si-n jocul meu tainic te lasai dusa
pana-n visare….
Totusi principesa cu duhul diafan,
iubirea si jocul meu e nemurirea.
Ochii-ti zaream in asfintit
cand paseai,
pe umbre, pe flori, pe mari
pe sufletul meu
care-ti canta necontenit din coarde
suflandu-ti cristale d-Argint.
Iubito,
gaseste o raza de lumina,
si-un cantec,
de departe sa-mi aline
ochii mei caprui,
dornici sa-i priveasca pe-ai tai rotunzi verzui…
Pagina de jurnal
Pic…pic..pic… Se aud picurii de ploaie care cad prompti pe pervazul ferestrei.
Ma trezesc in zorii unei dimineti pustii. Ma trezesc cu lacrimi in ochi. Privesc in jur…parca mi s-au incetosat..nu stiu daca e adevar sau e visare. Nu stiu daca traiesc momentul. Ritmul loviturilor picurilor de ploaie ce se zdrobesc in momentul atingerii solului, parca-mi strang inima intr-un abis inexistent. Monotonia mea se transpune, ma leaga, ma arunca, ma ridica si ma poarta, printre propriile mele vise si cosmaruri.
Pic..pic…pic.pic..pic…..respir grav suferinta-mi. Nu pot sa realizez dorinta-ti. Credeam ca ma iubesti! Sau probabil asa crezi ca e mai bine pentru toti…imi tarasc picioarele obosite, imi azvarl mainile zgribulite asupra ferestrei, intind aratatorul…il lipesc de geam. Finetea degetului „graveaza” usor o inima pe geamul aburit, urmate de un text: „ Astazi, 1 decembrie…”caldurile ma cuprind din ce in ce mai tare, abia reusesc sa termin semnatura de pe geamul vietii, geamul de unde imi priveam parintii cum se indreptau spre lumina, cum se chinuiau sa scape. Sa scape parca de o ciuma pe care nu mai reusesti sa o indepartezi. Nici azi nu am aflat care este motivul pierderii lor. Imi amintesc doar imaginile cutremuratoare in care ii vedeam murind, mi se succed in minte, rapid, una dupa alta..nu stiu …nu stiu ce sa mai scriu. Porii parca mi se largesc…sunt cum cerul intra si iese prin trupul meu, ca un sentiment gol in suflet. Incerc in continuare sa gravez geamul, incep si continui..” aici…pe strada primaverii…” Au!! Am strigat; un junghi imi strabate cu cruzime lacasul sacrelor sentimente. Vreau sa plec odata…nu mai vreau sa simt acele dureri insuportabile….pentru o clipa ma pun si smulg mantia rosie, creponata, dand senzatia de valuri ale marii. Ramane asemenea lui Adam, pur din punct de vedere fizic. Si continui sa scriu: …” am iubit ce ………..”
O fi un purgatoriu??? Pic..picc…piccc.picccc.piccccccc……