Dragobetele sărută fetele

Din bătrâni se spune că Dragobete, fiul Do­chiei, a venit pe lume în 24 februarie. Nașe i-au fost: zâna Primăvară, care i-a semănat în inimă iubirea, zâna Vară, care i-a dăruit căldura iubirii și dulceața fructelor, zâna Toamnă, care i-a adus un fluier ca să-i țină de urât, iar nașa Iarnă i-a țesut un strai alb, care avea proprietatea de a crește deodată cu feciorul.

Flăcăul a crescut, vesel și chipeș, el a ajuns atât de frumos încât fetele care-l întâlneau simțeau că are privirea vrăjită și uneori chiar sărutarea de foc și, astfel, darul de a trezi iubirea în sufletele fetelor. Legenda spune că ar fi fost transformat într-o plantă magică, pentru că ar fi speriat-o pe Maica Domnului care își ținea Pruncul în brațe: „Năvalnic ești, Năvalnic să fii! Între buruienile de dragoste ești, buruiană de dragoste să rămâi!” Această plantă se culege chiar în ziua de Dragobete, cu tot cu rădăcină, apoi se așază la piept, la brâu, sub streașina casei, având diverse funcții: oraculară, de fecunditate, magică: „Acasă pun buruienile săpate după icoană, de unde nu le iau decât atunci când pleacă la joc, când le pun la brâu, crezând că vor fi jucate de feciori, întocmai cum au jucat și ele cu acele buruieni” (T. Pamfile).

Ziua de Dragobete  este cea în care se împerechează toate păsările și animalele, „pasărea care rămâne fără soț moare, acum se întorc cloștile în cuib, vitele de la iesle” (A. Olteanu). Acum, păsările se strâng în stoluri, se împe­re­chează și își construiesc cuiburile.
Asemenea lor, feciorii și fetele țin această sărbătoare pentru a fi îndrăgostiți tot anul. Pe timp frumos, ei ies în pădure și culeg primele flori ale primăverii (ghiocei, brândușe), iar în unele sate se culegea rădăcină de spânz, între­buințată în medicina populară.
Din zăpada netopită încă, de Drago­bete, fetele tinere își fac rezer­ve de apă, cu care se vor spăla pe parcursul anului, la anumite sărbători. Zeu al dragostei și al bunei-dispoziții, Cap de pri­măvară, Dragobetele se identifică în mitologie cu Eros, la greci, Cupidon, la romani și este un simbol al dragostei nevinovate, al armoniei și al statorniciei.
Cu prilejul acestei sărbători, Mu­zeul Județean de Etnografie și Artă Populară a organizat o expoziție temporară inedită, „Dragobetele sărută fetele”:

„De Dragobete, scoatem din lada de zestre pere­tarele cu mesaje...de dragoste, brodate de bunicile sau mămicile noastre. Dacă vreți să le vedeți și să le aflați povestea, vă poftim pe la noi! Recomandare: A se vizita împreună cu persoana iubită!” a transmis managerul muzeului, Monica Mare, pe pagina de Facebook a instituției.