Dragi absolvenți, Sunteți, în istoria României, generația 101 de bacalaureați.

Iată-ne la ultima noastră oră de filosofie. Și, dacă e să fim sinceri, probabil singura disciplină în care întrebarea „Dar la ce îmi folosește asta în viață?” era, de fapt, materia însăși.

Atât cât am putut și atât cât ne-am întâlnit, am vorbit despre adevăr, libertate, sens, identitate, despre ce înseamnă să fii om într-o lume care se schimbă mai repede decât update-urile la telefon. Și acum, înainte să plecați spre facultăți, joburi, relații complicate și parole pe care le veți uita constant, aș vrea să vă las nu cu răspunsuri, ci cu câteva îndoieli bune. Filosofia autentică nu produce oameni care știu tot. Produce oameni care nu înghit tot.

Trăim într-o lume ciudată. O lume în care oamenii au acces la mai multă informație ca oricând, dar tot mai puțină răbdare pentru gândire. O lume în care algoritmii vă cunosc gusturile muzicale, orientarea politică și probabil viitorul animal de companie înainte să vă cunoașteți voi înșivă. O lume în care poți „comunica” cu sute de oameni zilnic și totuși să nu mai știi să porți o conversație reală.

Un prieten universitar clujean, Ciprian Mihali, vorbește despre „curajul de a spune NU”. Și cred că acesta este unul dintre cele mai importante exerciții de libertate pe care le puteți face. Să spuneți NU manipulării elegante. NU turmei digitale. NU ideii că trebuie să aveți permanent dreptate. NU presiunii de a fi mereu fericiți, perfecți, productivi și „pe vibe bun”.

Pentru că, să fim serioși, dacă Instagram ar fi oglinda realității, nimeni nu ar mânca ciorbă în pijamale la 11 noaptea și nimeni nu ar avea crize existențiale duminica. Dar le avem. Și e în regulă.

Pascal Bruckner avertizează adesea asupra unei societăți care transformă confortul în religie și sensibilitatea în armură. Oamenii devin atât de preocupați să nu fie deranjați, încât ajung să fugă de orice idee care îi provoacă. Or filosofia exact asta face: vă încurcă liniștea. Vă pune întrebări incomode. Vă obligă să vă priviți în oglindă fără filtre.

Și aici apare marea provocare a generației voastre: să rămâneți lucizi într-o lume construită să vă distragă atenția.

Veți trăi într-un timp în care opinia va fi confundată cu adevărul, expunerea cu valoarea și popularitatea cu competența. Veți întâlni oameni care vor vorbi foarte tare și vor gândi foarte puțin. Nu îi invidiați. Volumul nu este argument.

Aveți grijă la lumea care vă cere reacții instantanee la orice. Filosofia ne-a învățat că uneori cea mai inteligentă reacție este să taci puțin și să gândești mai mult. Socrate ar fi fost probabil un dezastru pe TikTok: prea multe întrebări, prea puține dansuri.

Nu vă pierdeți capacitatea de a vă mira. Să puneți întrebări. Să spuneți: „Nu știu.” Este una dintre cele mai elegante forme de inteligență. Omul care crede că știe tot nu mai poate învăța nimic.

Și încă ceva important: nu vă lăsați transformați în simple produse ale epocii voastre. Consumați tehnologia fără să vă lăsați consumați de ea. Folosiți rețelele sociale fără să vă măsurați valoarea în like-uri. Dacă un om valorează cât engagementul său online, atunci și pisicile de pe internet ar trebui să conducă lumea. Deși... uneori am impresia că deja o fac.

Privind spre următorii 10 ani, în România și în lume, filosofia va fi mai necesară ca oricând. Trăim într-o epocă a vitezei, a superficialității, a polarizării. Inteligența artificială, crizele climatice, noile biotehnologii, tensiunile geopolitice – toate ne forțează să regândim ce înseamnă omul, libertatea, dreptatea. În acest context, cei care gândesc limpede, care pot argumenta, care pot asculta, care nu se tem de complexitate – vor avea un rol crucial. În România de azi, poate părea că filosofia nu are un loc „practic”. Dar tocmai într-o lume care se mișcă prea repede, în care toți au păreri dar nimeni nu ascultă, în care suntem bombardați cu informații și lipsiți de sens – filosofia e oxigen. În România, deși filosofia e adesea marginalizată, eu cred că generația noastră are o șansă reală să-i redea vocea. Prin jurnalism onest, educație, activism, sau pur și simplu prin felul în care trăim, putem arăta că filosofia nu e un lux, ci o necesitate.

Peste 10 ani? O să fiți prin toate colțurile lumii – unii în România, alții poate prin străinătate, unii în birouri, alții pe teren, unii poate părinți, alții visători...
Dar dacă ne păstrăm dorința de a înțelege lumea – fără grabă, fără prejudecăți – atunci, filosofia n-a fost doar o oră. A fost o sămânță.

Și, apropo, România chiar are nevoie de oameni care gândesc. Nu neapărat genii. Ci oameni care nu se lasă manipulați ușor. Care știu să întrebe „Dar tu de ce crezi asta?” fără să se enerveze. Care pot construi, nu doar critica.

În încheiere, nu pot decât să vă îndemn: nu lăsați filosofia aici, în liceu. Luați-o cu voi. Nu trebuie să deveniți filosofi de profesie ca să trăiți filosofic. Trebuie doar să rămâneți curioși, să gândiți cu mintea voastră și să nu acceptați niciodată răspunsuri comode la întrebări grele. Așa că vă rog: când viața o să vă pară absurdă – și o să vi se pară – aduceți-vă aminte de Camus. Când totul o să vi se pară nedrept, gândiți-vă la Socrate și întrebați „Oare chiar e așa?”. Și, mai ales, când totul o să vi se pară simplu... fiți atenți. Filosofia ne-a învățat că atunci încep cele mai mari greșeli.

Încercați să trăiți autentic. Nu spectaculos. Nu perfect. Autentic. Există o mare diferență. Viața adevărată nu are soundtrack permanent și nici filtre Valencia. Uneori e confuză, absurdă, obositoare. Dar tocmai de aceea merită gândită, nu doar consumată.

Vă doresc să păstrați mereu ceva din spiritul filosofiei: curajul de a pune sub semnul întrebării ceea ce pare evident. Capacitatea de a nu vă vinde conștiința pentru confort. Libertatea de a gândi cu mintea voastră chiar și atunci când mulțimea merge în altă direcție.

Și, mai ales, vă doresc să nu deveniți adulți plictisitori. Lumea are deja destui.

Mergeți înainte cu luciditate, cu umor și cu îndoieli fertile. Sunt mai utile decât multe certitudini zgomotoase.

Iar dacă peste ani vă veți aminti ceva din orele noastre de filosofie, sper să fie asta: că o viață autentică începe în momentul în care aveți curajul să gândiți singuri.

Vă mulțumesc.