Disputa cu cântec la Ansamblu

* Ansamblul National Transilvania a devenit, in ultima vreme, din institutie culturala, institutie de circ. Mai multi membrii ai ansamblului au intocmit un memoriu, prin care aduc o lunga lista de acuze directorului Iuliana Dancus. In replica, Dancus spune ca memoriul e o simpla hârtie care nu are valoare, pentru ca nu e semnata. Ansamblul National Transilvania, institutie culturala de prestigiu, a devenit „scena” unor dispute si discutii cu iz de ridicol. De-a lungul vremii, nemultumirile artistilor au mai rabufnit, insa, de aceasta data, „cortegiul nemultumitilor” s-a aliat intr-un demers. Artistii sunt suparati de atitudinea Iulianei Dancus din ultimii ani si s-au asociat intr-un demers. Intr-un memoriu transmis Consiliului Judetean Maramures, artistii spun ca institutia are nevoie de o reforma radicala: „Câta vreme artistul veritabil reuseste sa se armonizeze cu un colectiv, anumite erori umane si excese pot fi trecute cu vederea. Insa, atunci când tensiunea si dezbinarea sunt intretinute cu rea-credinta chiar de directorul institutiei iar efectele negative se rasfrâng asupra actului artistic si a imaginii institutiei, credem ca este necesara o reforma radicala. Dupa ce am tolerat ani de zile atitudinea de proprietareasa tâfnoasa, ajunsa director pe valul sindical si prin vizibilele sforarii politice, am hotarât sa ne adresam d-voastra cu increderea ca un demers onest va determina o analiza pertinenta si responsabila in scopul stoparii compromisurilor, a atitudinii despotice a doamnei director Iuliana Dancus si, in final, la salvarea prestigiului acestei institutii”. Petitionarii enumera si o lista lunga de aspecte pe care nu le mai pot tolera: „comunicarea dintre d-na dir. Iuliana Dancus si colectiv a devenit de multa vreme aroganta si isterica, injurioasa si vulgara, expresiile frecvent adresate fiind: proasta si nesimtita, sunteti drogati, e ansamblul meu, eu va dau salariul, ori semnezi ori pleci, fiindca asa vreau eu (expresiile triviale nu pot fi asternute pe aceasta pagina); atitudinea despotica cu aer de SRL artistic si-o sustine pretinzând ca domnul presedinte Mircea Man si alte relatii ii sustin capriciile feministe, dar noi credem ca e vorba doar de grandomania sa: sifonarea bugetului public catre firma capusa Art Tradition SRL (organizare evenimente artistice, sonorizare spectacole) proprietatea familiei Dancus, a generat o adevarata afacere de tip suveica, ce tese patura calda a imbogatirii, intr-o etapa de criza pentru majoritatea românilor”. Nemultumitii solicita si un audit, sperând ca asa vor intelege „cum isi pot construi vile cele doua familii Dancus si Mihet Emil (coregraf), achizitionarea unor masini de lux din salariile de bugetari si achizitionarea echipamentelor de sonorizare in urma cu doi ani din bugetul CJ”. Iuliana Dancus este acuzata ca a transformat evenimentele institutiei, cum ar fi aniversarea de 50 de ani, intr-o sarbatoare a propriei personalitati si ca multe dintre spectacolele costisitoare au fost esecuri: „turneul artistic realizat in iunie 2008, a fost un esec. Deplasarea recenta la Festivalul Balkan Trafic din Belgia – aprilie 2010 a fost o noua speculatie financiara pentru familie. In ciuda articolelor laudative din presa locala (evident comandate) numarul spectatorilor a fost in medie de doar 50 de persoane (si nu 2500), iar cei mai multi ne-au intrebat daca suntem tigani, pentru ca fesivalul era dedicat culturii rrome (cazare si masa execrabile, bugetul secret)”. Dancus este aratata cu degetul si indicata ca si cauza a plecarii a numerosi artisti valorosi: dirijorul Dan Daniel, instrumentistii Ovidiu Cosma, Dan Negrea si Pavel Zoicas, interpreta Nastacuta Iuga si numerosi dansatori. In loc sa-si pastreze oamenii, Dancus este acuzata ca prefera colaborarea costisitoare cu vedete de televiziune de la Bucuresti. Asta in timp ce: „sanctiunile numeroase sunt administrate din razbunare, fara motive intemeiate, acoperindu-si astfel, de multe ori, propriile esecuri manageriale, determinând plecarea unor valori remarcabile”. In memoriu se arata si ca Dancus isi numeste apropiatii in posturi cheie, fara concurs: „numirea colegului Emil Mihet pe postul de coregraf s-a facut fara concurs, acesta asumându-si proiectele maestrilor coregrafi: Valeriu Buciu, Constantin Seremet, Marin Barbu, Puiu Vasilescu. Familia Dana si Emil Mihet au statut preferential, de fapt, in tandem cu familia Dancus, conduc ansamblul in spirit neprofesional si despotic”. Directorul Ansamblului spune ca memoriul nu a avut efecte prea mari, mai ales din cauza ca nu e semnat si, evident, neaga toate acuze aduse: „Eu nu am ce sa discut din moment ce nu stiu nume. Pe cuvintele care-s spuse de nu stiu cine nu am ce sa discut. Si pe mine m-au chemat la Consiliu, mi-au aratat hârtiile. Pe unul este o singura persoana care a semnat. Celalalt e facut de nu stiu cine care nu-i semnat. Le-am vazut pe amândoua, dar semnat e unul singur. Asa ca nu am ce sa va spun. Nici pe cel pe care l-am vazut semnat nu-l comentez nicicum pentru ca nu cred ca pot sa comentez despre un angajat al Ansamblului in presa. Nu-mi da voie fisa postului. Daca persoana respectiva isi permite sa spuna, sa spuna. Au plecat oameni valorosi dar asta nu inseamna ca din cauza conducerii. Fiecare om isi alege drumul in viata. Pe mine nu ma intereseaza aceste memorii. Acesta nu e obiectivul managerului Ansamblului Transilvania. Obiectivul meu este sa coordonez activitatea institutiei si sa trecem peste problemele care sunt acum, ca nu sunt roze in România. Deci daca o anumita persoana are o problema, e problema ei, sa si-o rezolve. Eu nu am cu nimeni nicio problema. Daca nu le-am dat dreptul sa se apere? Parca eu as fi Hitler sau Stalin. Ce treaba am eu cu memoriul? Dar o hârtie care nu-i semnata are valoare? Nu a fost niciun control din partea CJ dupa memoriu. M-au chemat, m-au intrebat si le-am spus ca nu am ce raspuns sa dau la o adresa nesemnata. Iar pentru cea semnata ce raspuns vreti sa va dau cât timp ma jigneste si spune tot felul de chestii. Eu mi-am vazut de treaba si ma duc inainte. N-am eu treaba cu nimeni si nu ma intereseaza. Astea-s niste povesti, noi avem alte probleme si alte obiective”. „Eu nu am ce sa discut din moment ce nu stiu nume. Pe cuvintele care-s spuse de nu stiu cine nu am ce sa discut. Si pe mine m-au chemat la Consiliu, mi-au aratat hârtiile. Pe unul este o singura persoana care a semnat. Celalalt e facut de nu stiu cine care nu-i semnat. Le-am vazut pe amândoua, dar semnat e unul singur. Asa ca nu am ce sa va spun. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro