Diplomația românească nu mai apără interesele țării dar a devenit izvor de umilință naționașă!

Premierul și ministrul de Externe au redus diplomația românească la poze și discursuri fără public. În loc să apere interesele României în dialog cu partenerii internaționali, ei au reușit contraperformanța de a fi ignorați. Nu și ituațiile ridicole în care s-au plasat.

Ilie Bolojan a mers la Bruxelles, unde a obținut o singură ”realizare”: o fotografie cu colega sa de partid, Roxana Mînzatu, vicepreședinte al Comisiei Europene. O asemenea poză putea fi făcută oricând la București, nu era nevoie de cheltuit bani publici pe deplasări fără vreo hasnă pentru români.

La fel de inacceptabil este ca un ministru de Externe al României să meargă în SUA, unde să fie complet ignorat de administrația americană. Dar și de românii care trăiesc acolo, de a ajuns ministra Țoiu să vorbească în fața unei săli goale. Aceasta nu se mai numește diplomație, ci umilință națională.

Trăim într-un film penibil, atât de prost scris de cei de la putere, încât România nu are niciun cuvânt, nicio replică de spus, rămânând doar cu statutul de decor de fundal. Ca în celebrele coproducții cinematografice internaționale, în care noi contribuiam cu peisajele și caii.

Diferența e că din acele coproducții filmice din trecut ieșeam totuși în câștig, dar cu (pseudo)diplomația actuală pierdem pe linie.

Este nevoie de o schimbare profundă, astfel ca politica externă să redevină un instrument de apărare a intereselor naționale, nu o scenă de teatru ieftin.

Și asta cât mai repede, înainte ca diplomați de talia lui Nicolae Titulescu - de două ori președinte al Adunării generale a Ligii Națiunilor - să se răsucească în mormânt (detalii în link-ul de la primul comentariu).