
Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Luni , 26 Iulie , 2010
"Din păcate de eroi se uită, pe criminali ii aducem mereu in actualitate”
* Maramureseanul Doru Maries este unul dintre putinii oameni care cred ca nici un efort nu e prea mare pentru aflarea Adevarului. Presedinte al Asociatiei 21 Decembrie, Maries lupta de 20 de ani pentru desecretizarea dosarelor Revolutiei si Mineriadelor si pentru pedepsirea celor vinovati de macelul de atunci. Intr-un interviu acordat GAZETEI, Maries vorbeste despre evenimentul sapamânii: deshumarea sotilor Ceausescu.
Reporter: Cum vedeti deshumarea sotilor Ceausescu?
Doru Maries: Eu iau separat problema familiei care bineinteles ca doreste sa stie daca parintii sunt inmormântati acolo, care mi se pare absolut indreptatita si normala si din toate punctele de vedere legala. Ceausescu are partea lui de vina pâna in 22 Decembrie, pâna la alungarea lui, când am ocupat practic sediul Comitetului Central. Mai bine decât mine nu stie nimeni cum arata sediul Comitetului Central, pentru ca eu sunt primul care am ajuns la etajul 6, cu arma-n mâna. A avut loc o altercatie intre mine si doua dintre garzile lui de corp, elicopterul decoleaza si in felul acesta nu mai ajung la elicopter. Stiu atmosfera din acel faimos sediu al Partidului Comunist care era in acel moment parasit si practic abandonat si ulterior ocupat de revolutionari. Dupa 22 Decembrie, vina nu-i apartine lui Ceausescu, ci ii apartine celor care au preluat puterea de indata. Nu cred ca mai este cazul sa-i enumar.
Rep.: Personal credeti ca sotii Ceausescu sunt inmormntati acolo sau nu?
B.M.: Daca v-as spune ca stiu cu certitudine, m-as descalifica. Sigur ca asa cum si alte lucruri au fost ascunse decei care au preluat puterea dupa 22 Decembrie, s-a ascuns si acest lucru. Si sigur ca si azi, dupa 20 de ani, fac parte si eu, pe acest subiect, dintre românii obisnuiti si nu am nicio certitudine, nici acum, dupa deshumare, desi ieri am avut o discutie cu avocatul care a intentat acest proces inca din urma cu 4 ani si jumatate. Nici el nu era convins 100%. Asteptam rezultatele sa vedem daca macar atât din vâltoarea acelei zile fost reala.
Rep.: Câte familii ale fostilor revolutionari doresc sa afle, de asemenea, unde sunt inmormântati apropiatii lor?
D.M.: Avem familii care doresc sa afle daca sub acea placa de marmura alba este inmormântat sotul sau copilul respectiv. Am intâlnit multe cazuri, va dau un singur exemplu: dupa ce l-au cautat doua luni de zile, a fost anuntata sotia sa mearga la cimitir si l-a gasit ingropat. Au anuntat-o dupa ce au facut procesiunea de inmormântare. Din pacate de eroi se uita, pe criminali ii aducem mereu in actualitate.
Rep.: De ce are loc aceasta deshumare asa târtiu. Cine se temea de ea?
D.M.: Cei care au spus si scris in acele zile. Ion Iliescu, a scris de mâna, noi avem copia documentului, a scris de mâna, formarea completului de judecata care a mers la Târgoviste pentru a-i condamna. Cei care au mers au plecat din Bucuresti crezând ca incepe un proces, adica se va prezenta un rechizitoriu si se vor administra probe. El va dura luni si luni de zile. Numai ca Gica Popa a fost chemat intr-o incapere, separat si când a iesit de acolo nu mai era acelasi Gica Popa care a plecat de la Bucuresti. * s-a trasat scurt, obiectiv, o ora de proces, in care, probabil mizând si pe faptul ca Ceausescu nu va face recurs, hotarârea va ramâne definitiva si irevocabila si au pus-o in aplicare pentru ca asta isi dorea. El nu ar fi tacat si probabil ca multi dintre cei care si-au arogat functii in zilele urmatoare nu le-ar fi prins niciodata cu Ceausescu in viata.
Rep.: Ce demersuri ati facut sau urmeaza sa faceti dupa decizia Curtii Constitutionale legate de Legea lustratiei?
D.M.: Nu am facut alte demersuri decât am avut discutii cu factorii responsabili care au promis ca in toamna vor reintroduce Legea Lustratiei in plen, cu modificarile impuse de decizia Curtii Constitutionale. Mergem pe buna credinta a politicienilor sperând ca intr-adevar si-au dorit acesta lege.
Rep.: Ati primit premiul Speranta pentru 2009-2010. Cum va simtiti alaturi de suita impresionanta de personalitati care au câstigat acest premiu ca Ana Blandiana, Monica Lovinescu, H.R. Patapievici, Corneliu Coposu.
D.M.: O sa va spun si dumneavostra ce am spus pe scena Operei din Timisoara. Nu inteleg ce caut in aceasta pleiada de personalitati. Un copil modest din Maramures, cu 12 clase, care n-are nicio legatura nici in ceea ce priveste condeiul, nici stiinta din punct de vedere a problemelor juridice ca Monica Macovei. Nu fac parte dn niciuna dintre categoriile care au primit acest premiu. De aceea spun un lucru: probabil 20 de ani m-au simtit de-al lor si in an jubiliar au hotarât sa-mi dea acest premiu. Singurul merit pe care il am fata de Societatea Timisoara e intr-adevar faptul ca, dupa ce au lansat programul „Proclamatia de la Timisoara”, m-am urcat in avion si am fost primul din provincie, si când spun provincie ma refer la faptul ca capitala proclamatiei este Timisoara si nu cred ca pot fi contrazis, care am mers la Timisoara, am semnat Proclamatia, i-am cunoscut pe cei patru lideri ai demersului respectiv, iar ulterior insotiti de mine au ajuns in balconul Universitatii, manifestatie care a avut ca principal punct Legea Lustratiei. Legea Lustratiei s-a nascut in România.
„Avem familii care doresc sa afle daca sub acea placa de marmura alba este inmormântat sotul sau copilul respectiv. Am intâlnit multe cazuri, va dau un singur exemplu: dupa ce l-au cautat doua luni de zile, a fost anuntata sotia sa mearga la cimitir si l-a gasit ingropat. Au anuntat-o dupa ce au facut procesiunea de inmormântare. Din pacate de eroi se uita, pe criminali ii aducem mereu in actualitate”.
Ioana LUCACEL
ioana@gazetademaramures.ro