Diarium Academicum Septentrionis (CLXXIX)

·        27 octombrie 1919. A fost înființată, la Satu Mare, Societatea de Lectură „Mihail Eminescu”, care a funcționat în toată perioada interbelică.

·        3 noiembrie 1919. La prelegerea inaugurală „Datoria vieții noastre”, susținută de Vasile Pârvan, a asistat în calitate de invitat la solemnitatea deschiderii Universității din Cluj, dr. Vasile Ilea.

·        3 noiembrie 1919. În urma alegerilor, Vasile Lucaciu devine deputat de Baia Mare din partea Partidului Național Român. El a făcut parte din Secțiunea I a Camerei Deputaților, alături de mari oameni politici și de cultură: Vintilă Brătianu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu, Aurel Lazăr ș.a.

·  19 decembrie 1919. Consiliul profesoral al Facultății de Medicină din Cluj (decan dr. Iuliu Hațieganu) aprobă, pentru prima oară în România, obligativitatea pentru studenții mediciniști din anul IV a cursului și stagiului practic de stomatologie (ideea profesorului Gheorghe Bilașcu). Așa începe, istoric, apartenența Stomatologiei la Medicină.

·         29 decembrie 1919. Comisia desemnată de Camera Deputaților pentru definitivarea Proiectului de lege asupra Unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu vechiul regat al României s-a întrunit sub președinția lui Vasile Lucaciu. Raportor: Vasile Goldiș. Textul a fost rostit „în aplauzele furtunoase ale întregii Camere”, iar proiectul „a fost admis așa cum a fost prezentat”.

·        1919-1922. N. Steinhardt urmează clasele primare la Școala „Clemența” din București (astăzi „Tudor Arghezi”), dar și în particular. Își va aminti mereu cu recunoștință de doamna Branszky care l-a învățat limbile franceză și germană și i-a „impus” spre lectură o lungă și elevată listă de autori.

·        1920. Autograf de la Ion Pillat (1891-1945), poet și traducător, pe pagina de gardă a volumului Iubita de zăpadă, Tipografia G. Ionescu, București, 1915: „Prietenului Stratulat/ cu toată amiciția/ Ion Pillat/ 1920”. Lucrarea se găsește la Secția colecții speciale a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”.

·        1920. În Bibliografia românească modernă (1831-1918), editată de Academia Română, lui Tit Bud i s-a consacrat un spațiu generos, de mai bine de două coloane (p. 491-492), în care sunt evidențiate meritele sale cărturărești.

·        1920. Omul de știință Alexandru Borza, la îndemnul botanistului Artur Coman, solicită Consiliului Dirigent al Transilvaniei primirea sub ocrotire a unei suprafețe în Munții Rodnei.

·        1920. Urmare a eforturilor organizatorice și mentoriale depuse de Ipolit Strâmbu, se pune în operă un proiect inedit de reformare a Școlii și Coloniei de Pictură de la Baia Mare, cu sprijin guvernamental al noilor autorități române. Sunt susținute financiar programe de participare a coloniștilor în „comuna urbană Baia Mare”, sunt inițiate parteneriate cu marile centre artistice de la București, Iași, Cluj, Chișinău, Timișoara. În acest fel, mediul artistic băimărean a făcut cunoștință cu Octav Băncilă, Nicolae Tonitza, Emil Isac, Octavian Goga, Alexandru Lapedatu, G.D. Mirea, Ștefan Dimitrescu...

·        1920. După cum mărturisește în volumul Amintiri, (vezi ediția 2016, p. 201-202), Alexandru Lapedatu s-a implicat într-o chestiune dureroasă a Maramureșului: „La plecarea de la Paris, tocmai se discuta chestiunea graniței dintre noi și Cehoslovacia în Maramureș. În fața oricăror dificultăți, spre a se evita un eventual conflict între cele două țări amice, s-a crezut necesar să se ceară concursul unei persoane prietene care ar putea să intervină cu succes pentru a înțelege «l’ansamble»”. Traseul lui Al. Lapedatu în București a fost însă blocat de mici interese politice. Take Ionescu era prea ocupat cu partidul său: „Mi-am sacrificat partidul pentru chestiunea unității noastre naționale. Mai am azi în juru-mi o mână de prieteni sinceri. Nu-i pot părăsi în preajma alegerilor...”. Apoi, Al. Lapedatu a încercat cu Ion I. C. Brătianu și Nicolae Iorga... Final? „Cum chestiunea graniței cu Maramureșul era pe tapet în cursul verii 1920, am scris și publicat în ziarul Patria, din august, din Cluj, un articol intitulat În chestiunea Maramureșului, Ministrul de Externe de atunci, Duiliu Zamfirescu, luând cunoștință de el, m-a invitat la București să mă consulte și să mă întrebe dacă n-aș fi dispus să particip la discuțiile referitoare la această chestiune. În același timp, fiind vorba și de o graniță militară, îl consultă și pe colonelul pe atunci Toma Dimitrescu, fost consilier militar al delegației române la Conferința de Pace și care cunoștea bine problemele militare ale noilor noastre frontiere. Ambii am mulțumit, dar am declinat oferta ce ni se făcea”. (?!?)