Dialoguri virtuale / Povestea febrei aurului (a șasea parte)

Întrebare: Se ştie ca fiind o mare pro­blemă a Europei migraţia. Cum se im­plică finanţele lumii în această pro­blemă?

Răspuns: Marea finanţă nu poate rămâne fără vreo implicare în nicio problemă majoră, unde miroase a ban! Dau un exemplu: cei aflaţi în taberele de refugiaţi din Austria, traiul lor este finanţat de societăţi private şi nu pe bani puţini.  „Proprietarul” acestor ONG-uri este o firmă din Elveţia. Şi „proprietarul” acelei firme este B.B. Banca este „port avionul” City of London, centrul financiar al lumii. Această afacere cu refugiaţi a adus din Austria un profit de 40 milioane de dolari. Se spune că migraţia este coordonată de marea finanţă mondială. Se pare că pentru finanțarea migraţie s-au dis­ponibilizat, încă din 2010, 1 miliard 400 milioane de dolari.

Î.: Care este logica faptului că se vând bani ieftini?
R.: Adevărata purtătoare de valoare este proprietatea fizică. În prima fază te face să dorești să ai proprietate fi­zică. În timp, prin mărirea dobânzilor, nu mai ai capacitatea să returnezi împrumutul şi atunci proprietatea fizică se transferă pe creditor. În Albania, după 1989, optzeci la sută din proprietatea bunurilor era în mână privată, acum numai 20 la sută se află în mână privată, restul a trecut în mâna băncilor. Am avut un interviu pe această temă când am analizat cum
s-a prăbușit Imperiul Roman.

Î.: Unde se păstrează cantitățile mari de aur?
R.: Aurul americanilor se păstrează în Fort Knox. Câtă cantitate, nu este problema noastră. Ştim însă că, atunci când  Ronald Reagan a început să în­trebe care este situația aurului depozitat, se ştie ce i s-a întâmplat. Era vorba că în depozit se aflau 35 de mii de tone de aur. S-a găsit aur fizic în valoare de 5 miliarde de dolari şi acesta sub forma unor bijuterii, care în realitate nu prea pot fi valorificate.

Î.: Cum s-a  putut pierde această cantitate enormă de aur?
R.: Poate unii ştiu. Nu este vorba de state, ci de entităţi private.