Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Luni , 27 Aprilie , 2026

Dialoguri virtuale / Șomajul, eterna problemă

de Stefan Gonczi

Întrebare: Abordăm problema șomajului nu numai sub aspectul actualității ci îndeosebi datorită perspectivelor diferite, dependent de țară, sistem economic, în contextul mobilității forței de muncă şi impactului social aferent...

Răspuns: Este o întrebare interesantă întrucât majoritatea consideră că această noțiune este tratată identic, peste tot în lume. Ori nu este aşa.

Răspunsul clasic, cunoscut de mai toţi din România, este: șomajul ar fi lipsa locurilor de muncă pentru persoanele apte şi corespunzător calificate.

În Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii lipsește nuanța „o calificare corespunzătoare pentru muncă”. Sunt interpretări diferite şi în ceea ce privește totalul celor care nu au un loc de muncă. Alții afirmă că șomajul ar fi un adjuvant al economiei de piață şi nu sunt departe de adevăr.

 

 Î.: În țările Uniunii Europene interpretările sunt identice?

R.: În marea lor majoritate sunt identice, însă modul de aplicare al aceluiași principiu este diferit, îndeosebi în ceea ce privește căutarea locului de muncă şi cererea de pe piața muncii.

 

 Î.: Ce spun specialiștii în gestionarea pieței muncii referitor la șomaj?

R.: Susțin că șomajul este necesar, până la o anumită limită. Această limită ar fi de 4 la sută.

 

 Î.: Care este explicația lor?

R.: Afirmația lor este bazată pe faptul că acea concurență este un motor al creșterii eficienței muncii, unde forța de muncă caută să lucreze la întreaga capacitate, de frica pierderii locului de muncă, şi reprezintă o oportunitate pentru angajatori spre a selecta de pe piața muncii persoane înscrise în profilul dorit de ei.

 

 Î.: Nu putem vorbi de un fel de dictatură?

R.: Toate sistemele economice se bazează pe anumite „dictaturi” unde se muncește fie de frica bățului, fie de frica sărăciei. Se zice că economia centralizată (comunistă) împarte sărăcia în mod egal, iar economia de piață (capitalistă) oferă șansă fiecăruia. Chiar așa o fi? 

 

 Î.: Aţi dorit să discutăm astăzi de șomaj şi să-l atașăm la un fenomen deja planetar: migrația. De ce?

R.: Este întrebarea care şi-o pun mulți oameni. Dacă nu am dat de lucru tinerilor din țările Uniunii Europene, de ce am invitat în Uniunea Europeană să vină milioane de migranţi din ţări extracomunitare? Nu este interviul în care să lămurim această problemă. Dar anticipez un răspuns viitor prin care o să avem posibilitatea să cuantificăm fenomenul. În țările Uniunii Europene forța de muncă, în general, este calificată. Mult mai calificată decât majoritatea migranţilor. Forța de muncă costă. Manipulatorii, dar nu numai ei, doresc ca forța de muncă să fie ieftină, cât mai ieftină. Numai că acest fenomen induce şi fenomene sociale şi culturale, deocamdată incalculabile, îndeosebi pentru Uniunea Europeană.