Dialoguri virtuale / Europa

Întrebare: O prezență permanentă în preocuparea cetățenilor din țările Uniunii Europene este aşa-zisa „Stare a Europei”. Un cunoscut filosof polonez, Marcin Krol, deunăzi, a concluzionat crizele de care este stăpânită Europa.

Răspuns: Se amintea de patru fațete ale crizei: criza economică moderată, criza politică gravă, criza dramatică a civilizației, criza spirituală.

 Î.: Cum se pot cumula aceste aspecte?

R.: Cu o singură afirmație: Europa este într-o permanentă criză. Doresc să adaug că acest fenomen este prezent mai peste tot, nu este o caracteristică  exclusivă a Uniunii Europene.

 Î.: De ce se vorbește atât de mult de Europa, de Uniunea Europeană?

R.: Indiferent de „frățiile” prezente, Uniunea Europeană reprezintă o forță, prin valorile pe care le creează, prin numărul populației. Dispariția sau diminuarea rolului unei asemenea forțe pe piața concurențială globalizată ar reprezenta o nișă pentru produsele altora.

 Î.: De ce această situație? Se cunoaște sloganul des vehiculat al lipsei modelelor viabile, a unor puncte de raportare stabile. Aceste lucruri să fie singurele motive?

R.: Ca să te schimbi, prima condiţie este să recunoști că ai greșit. Să vezi care este greșeala şi să cauți soluțiile de îndreptare. Se pare că Europei i-a dispărut această atitudine autocritică. Nu are capacitatea să recunoască că uneori a greşit, luând atitudinea struțului. Să nu uităm, Uniunea Europeană nu are o Constituție, funcționează în baza unui Tratat şi, dacă se privește în subteranele lipsei Constituției, se va ajunge tocmai la valorile la care să se raporteze un asemenea act, respectiv recunoașterea greșelilor, abia după aceea iertarea. Oare unde găsim acest principiu? Doar ne-a călăuzit secole.

 Î.: Care vor fi concluziile practice, formale, ale acestei stări de lucruri?

R.: Europa nu va mai fi un leader. Va rămâne un jucător oarecare într-o anumită echipă.

 Î.: Istoria Europei nu poate fi uitată.

R.: Nu va fi uitată, măcar de-ar rămâne purtătorul unor standarde de bază. De ce să nu rămână cele din trecut, care au însemnat repere pentru unii care azi sunt mari, puternici şi dau lecţii.

 Î.: Care sunt soluțiile vehiculate de ieșire din acest impas?

R.: Ca orice soluție pusă în discuție, are susținători şi detractori. Soluția clasică este să folosești acele metode care la un moment dat au dat roade. Dacă discutăm în termeni, nu chiar populari, ar fi statul bunăstării. Desigur, această soluție nu mai are șanse să se realizeze. În primul rând, conjunctura economică este departe de ce a fost, dar şi cea culturală aferentă ei este epuizată.

Este varianta Europei federale, bazată pe legături interne puternice. Să ţii seama de o asemenea soluţie, deşi este tânără, a devenit deja caducă. Vezi poziția Marii Britanii față de Uniunea Europeană.

Oricum am analiza situația, relansarea economică ar îmbunătăți celelalte aspecte ale vieţii Europei.