Dialoguri virtuale / Eternele crize

Întrebare: Cum este caracterizat secolul XXI ?

Răspuns: Secolul permanentelor crize.

Î.: Care sunt crizele care se anticipă?

R.: Trăim criza economică şi financiară, se vorbește de iminența crizei alimentare, după care ar fi criza apei.

Î.: Cum s-ar manifesta criza alimentară?

R.: Expertizele nu vorbesc de o criză cantitativă, ci de o criză a prețurilor produselor alimentare. Spre exemplu, multe milioane de locuitori ai planetei trăiesc din echivalentul a doi dolari pe zi sau chiar mai puţin, în condițiile în care prețul global al alimentelor a crescut permanent; prețurile produselor de larg consum din grâu s-au dublat; prețul petrolului continuă să fie ridicat și vom asista la prețuri la alimente mult mai mari, iar unele forme de producție nu-şi vor mai avea rostul.

Î.: Care ar fi semnele crizei alimentare?

R.: Sunt mai multe: o treime din terenurile agricole îşi pierd stratul de sol vegetal propice culturilor, mult mai repede decât procesul natural de înlocuire; tot mai multe culturi sunt orientate spre biocombustibili; masele de apă de pe toată planeta se epuizează într-un ritm accelerat, în special din straturile acvifere care nu se înlocuiesc pe măsura consumului; apariția unor noi boli; poluarea (accidente nucleare, poluarea solului cu metale grele, reziduuri petroliere etc.) scoate din producție suprafețe însemnate; în curând lumea nu va mai avea suficient fosfor pentru a satisface cererea agricolă, se folosesc tehnologii vechi de zeci de ani sau chiar mai mult, care au randamente scăzute.

Î.: Care este situația României ?

R.: După studii recente, România este văzută printre victime, aflându-se pe un loc fruntaș în lume într-un top al vulnerabilității la creșterea prețului alimentelor.

Î.: Cum se susţin asemenea afirmaţii?

R.: Iată câteva: importul pentru agricultură (semințe, îngrășăminte chimice, utilaje), coroborat cu prețul transportului, conduce la importul de prețuri ridicate din UE; peste 70% din produsele alimentare se importă; 3,5 milioane de hectare sunt nelucrate; din 1,2 milioane de fermieri, cea mai mare parte lucrează în ferme de subzistență.

Creșterea prețului gazului pentru agenții economici va conduce la majorări de prețuri la unele produse de bază. O slabă absorbție a fondurilor europene pentru agricultură va duce la probleme și mai complicate pentru agricultură.