Dialoguri virtuale / Economia, omul! (ultima patra)

Întrebare: Relaţia individ – colectivitate, cum se remarcă în psihologia moralei?
Răspuns: Conform psihologiei moralei, „sentimentele morale” au evoluat de pe vremea lui A. Smith, pentru a regla comportamentul oamenilor în condițiile civilizației moderne. Specia umană este cea mai cooperantă de pe planetă, iar sentimentele şi mintea umană s-au schimbat în ultimele două-trei secole pentru a susține cooperarea inerentă lumii și economiilor contemporane. Această cooperare este cea care duce la numeroase situații în care succesul depinde de faptul că „noi” este pus mai presus de „eu”, dând naștere la sentimente ca vinovăția, rușinea, indignarea, empatia, simpatia, teama, dezgustul și un amestec eteroclit de multe alte sentimente de care numai oamenii sunt capabili.

Î.: Se pot extinde modelele economice convenționale?
R.: G. Akerlof şi R. Kranton propun o simplă extindere a modelelor economice convenționale. Astfel, pe lângă elemen­tele egoiste care definesc preferințele luate în considerare, de regulă, în mo­delele economice standard, ei afirmă că trebuie luată în considerare împrejurarea că oamenii se autopercep adesea ca membri ai unor „categorii sociale” cu care se identifică. Fiecare din aceste categorii – creștini, părinți, masoni, vecini, sportivi etc. – se caracterizează prin
anumite principii sau idealuri, iar, din cauză că ființele umane simt realmente satisfacție atunci când se comportă în conformitate cu idealul pe care îl nutresc, ele acționează nu numai pentru „a avea”, ci şi pentru „a fi”. Utilizând o serie de exemple instructive din cele mai importante aspecte ale vieţii, R. Thaler şi C. Sunstein demonstrează, la rândul lor, cum anume poate fi creată o „arhi­tectură decizională” de natură să îi facă pe oameni să ia decizii benefice cu privire la sănătate, bogăție şi fericire, fără a le limita totuși libertatea de alegere.

Î.: Ne putem aștepta la o nouă „revoluție economică”?
R.: După cum a demonstrat omul de ştiinţă american G. Price, însăși selecţia naturală de tip darwinist îi face pe oameni altruişti, cel puțin față de indivizii pe care îi percep ca fiind membri ai grupului din care consideră că ei înșiși aparțin. Se poate, deci, spera că noua revoluție din știința economică va duce la conceperea unor strategii decizionale și politici publice bazate pe valori morale, idealuri, „meme” identitare etc., nu doar pe interese. Acest proces ar justifica transpunerea în știința economică a unor ipoteze din psihologia morală, cum ar fi de exemplu presupunerea că oamenii încearcă să fie performanți la locurile lor de muncă, de rușine şi din dorința de autorealizare, nu doar pentru un salariu mai bun etc.
Î.: După acest interviu la ce ne putem aștepta?
R.: Slujitorii științei economice nu au, așadar, de ce să fie pesimiști. În eco­nomie, există întotdeauna ceva de învățat, iar economiștii pot găsi mereu noi surse de inspirație.