Dialoguri virtuale / Economia, omul!

Întrebare: În ultimul timp se folosește tot mai des noțiunea de „revoluţie”, inclusiv în domeniul științelor economice. Să fie doar o modă de aliniere şi a economiei la trendul general?

Răspuns: Au apărut mai multe cărţi, unele traduse și în limba română, care arată că în știința economică are loc o revoluție de natură să modifice bazele teoretice ale acestei discipline și să prefigureze schim­bări importante în modul de înțe­legere a unor aspecte importante ale activității economice a indivizilor şi întreprinderilor, ale funcționării economiilor contemporane, politicii economice şi chiar ale vieții sociale. La fel ca nașterea şi dezvoltarea științei economice comportamentale (behavioral economics), această nouă revoluție este produsă de asimilarea în teoria economică a rezultatelor obținute în cercetările din psihologie.

Î.: Conceptul de „revoluție” este unul polisemic, fiind aplicat inclusiv în domeniul epistemologiei sau teoriei cunoașterii. Această trans­pu­nere a fost sistematizată de filosoful şi istoricul științei american T. Kuhn, care a atras atenția asupra interesului pe care îl prezintă conceptul de „revoluție” pentru ca­rac­terizarea manierei seriale în care evoluează disciplinele științifice. Ce afirmă, în acest sens, Kuhn?
R.: După Kuhn, știința nu este un proces de acumulare treptată şi continuă de cunoștințe, ci un an­samblu de operațiuni cognitive care evoluează ca urmare a transformării radicale a fundamentelor lor. Dezvoltarea științei nu este un proces liniar, ci unul discontinuu, întrerupt de salturi provocate de adoptarea de către savanți a unor paradigme „incomensurabile” (nu pot fi comparate unele cu altele).

Î.: Kuhn operează, așadar, o translație a termenului de „revoluție” de la accepțiunea sa poli­tică la o accepțiune epistemologică, ceea ce conduce la formarea unei concepții originale cu privire la dezvoltarea științei
R.: El consideră că activitatea de rezolvare a problemelor într-un cadru teoretic ortodox reprezintă știința normală, regula, în timp ce înlocuirea unui cadru prin altul, ca urmare a respingerii repetate şi a descoperirii tot mai frecvente a unor anomalii, reprezintă știința revoluționară, excepția, în istoria științei.