Dialoguri virtuale / Doctrinele care guvernează economia mondială, un fiasco?

Î.: Dacă nu se făceau sintezele dinainte, era mai dificil să facem deosebiri esenţiale atunci când ne referim la majoritatea populaţiei.

R.: O să încerc să fac o enumerare a trăsăturilor care sunt apropiate sau identice a celor două doctrine:

- Fiecare dintre aceste doctrine doreşte concentrarea capitalului în cât mai puţine mâini;

- După ce s-au consolidat toate regimurile, indiferent de orientarea lor, au adoptat strategii care au întărit puterea statului;

- În ambele variante o mare birocraţie guvernamentală este necesară pentru a concentra capitalul;

- Practic, capitalismul şi comunismul au o natură abstractă;

- Nici capitalismul şi nici comunismul nu au reuşit în timp.

Î.: În ultima perioadă, pe fondul nereuşitelor celor două doctrine, capitalismul şi socialismul, se scot din lada cu naftalină şi alte variante doctrinare?!

R.: Da, una dintre ele este distributismul.

Î.: Câteva date istorice referitoare la distributism?

R.: Apare în perioada dintre cele două războaie mondiale şi a fost iniţiat de Chesterton şi Belloc.

Î.: De ce se consideră a fi o doctrină plauzibilă?

R.: Fiindcă pune în acord dezvoltarea continuă şi imprevizibilă a lumii cu legile lui Dumnezeu şi prin structura ei morală o face aplicabilă întregii lumi creştine.

Î.: Care sunt tezele de bază ale distributismului?

R.: Sunt teze simple şi capătă o audienţă îndeosebi în ţările cu doctrină capitalistă:

- Dreptul de proprietate privată să devină fundamental;

- Mijloacele de producţie să fie cât mai larg distribuite între membrii societăţii

- În centrul economiei să stea cooperativele deţinute în comun de un număr mare de membri ai comunităţii locale;

- Toţi care au beneficiat de servicii de care, de regulă, nu te poţi dispensa, să devină acţionarii societăţilor comerciale care le furnizează şi prin aceasta clienţii devin acţionari;

- Creşterea gradului de cointeresare materială a membrilor comunităţilor.

Î. : La ce face apel distributismul?

R.: Esenţa distributismului se referă la relaţia dintre individ, proprietate şi libertate.