Dialoguri virtuale / Despre offshore (a doua parte)

Întrebare: Ce sunt zonele libere?

Răspuns: Este un teritoriu bine delimitat geografic în care se pot introduce mărfuri pentru a fi prelucrate şi/sau comercializate, în general, pe terţe pieţe, fără aplicarea restricțiilor vamale din țara respectivă.

 Î.: Unde sunt amplasate cele mai cunoscute zone libere din Europa?

R.: Copenhaga – Danemarca; Genova – Italia; Marsilia – Franța; Cardiff – Anglia.

Î.: Ce interes au statele pentru a crea zone libere?

R.: Depozitarea şi prelucrarea nu sunt scutite de plăţi (plata antrepozitării se plătește), însă nu se plătesc taxe vamale de import, ceea ce duce la o atragere de capital străin.

Î.: Ar fi interesant de ştiut câteva elemente privind înființarea societăților offshore...

R.: În general nu există o sumă privind capitalul social; sunt diferite formule privind directorul firmei (sub aspectul răspunderii, dependenţei de capitalul firmei etc); se înfiinţează şi se desfiinţează foarte repede.

Î.: Ce spun specialiştii, când merită să înfiinţezi o firmă offshore?

R.: La câştiguri mai mari de 1000 de euro lunar sau un profit lunar mai mare de 5000 de euro.

Î.: Cât costă înfiinţarea unei asemenea firme?

R.: Între 1000 şi 15000 de euro, în funcţie de ţara în care este înfiinţată şi de facilităţile oferite de firmă.

Î.: Nu sunt impedimente atunci când se fac afaceri cu firme offshore?

R.: Sunt şi nu puţine. Doresc să amintesc unele: un grad de reticență mai mare decât în cazul firmelor tradiționale; în cazul unei firme de consultanță neprofesionistă avantajele menționate nu se validează; grad ridicat de risc în cazul în care două firme offshore fac afaceri între ele; probleme privind înregistrarea venitului real în cazul în care această sumă este necesară pentru anumite aspecte birocratice (de ex. pensie).

Î.: Cine răspunde la un telefon dat la o firmă de offshore?

R.: De obicei un robot.

Î.: Ce merită să reținem din acest interviu?

R.: Afacerile reprezintă un risc; în afaceri, de multe ori moralitatea clasică învăţată de la părinţi lipseşte; în toată lumea există cultura afacerilor; economia de piaţă, greşit înţeleasă sau aplicată, reprezintă doar o şansă de îmbogăţire, dar nu şi un remediu pentru toţi şi pentru toate.