Dialoguri virtuale / Camăta

Întrebare: Trăim într-o lume neliniştită, fără repere morale imuabile. Se destramă sisteme care guvernau relațiile interumane şi interstatale. Înving liderii „antisistem”. Oamenii caută să-şi rezolve singuri proble­mele existențiale, înafara „sistemelor”. Încotro ne îndreptăm?
Răspuns: Poate o noțiune mai atent ana­lizată oferă un răspuns la întrebare. Este un cuvânt atât de des folosit - „camăta” - din rădăcina căreia a rezultat – „cămătăria” – „cămătar”.

Întrebare: În prezent, noțiunea s-a mai rafinat primind valențe formale şi informale de o subtilitate ce de multe ori scapă cetățeanului obișnuit, acesta obligat fiind să-şi gestioneze existența banală cu eforturi deosebite?!
Răspuns: Astăzi dobânda a devenit o noțiune mult mai complicată, față de ce s-a gândit inițial. Această sumă care se pretinde de la oameni în momentul împrumutului se impune să o catalogăm ca fiind imorală şi înafara principiilor de drept acceptate.

Întrebare: Care este temeiul acestei afirmații?
Răspuns: Practic în suma pretinsă peste împrumutul făcut ar trebui să se includă numai cheltuielile de operare, de funcționare ale băncilor. De altfel, ceea ce am afirmat are o istorie.

Întrebare: Pentru cititor ar merita să prezentați câteva referiri concrete...
Răspuns: Întrucât multora le place apro­pierea de probleme prin varianta secularizată încep cu această cale: Aristotel (384 î.Cr – 322 î.Cr.)  considera că orice sumă ­pre­tinsă peste cea a împrumutului este ilegală.
Aristotel susținea că circuitul normal al ba­nilor şi câștigurile cinstite urmează fluxul bani, care pun în funcțiune economia productivă, şi prin intermediul comerțului obținerea unei sume care conține suma inițială la care se însumează valoarea adău­gată în procesul de producție şi valorificare.

Întrebare: Aristotel introduce o nouă noțiune hrematistica?!
Răspuns: În „Politica”  amintește şi de hrematistică, respectiv arta câștigului şi a înavuțirii. Afirmă că preocuparea de a înmulți la infinit averea are drept cauză faptul că oamenii se îngrijesc doar să trăiască, nu să trăiască frumos. Pentru cei ce caută plăcerile corporale - având în vedere că acestea se câștigă prin bani - străduința lor se învârte în jurul afacerilor unde se câștigă bani. Deoarece orice plăcere se câștigă prin exces, rezultă că  unii caută mijloacele care produc excesul dătător de plăcere. Aristotel considera hrematistica păguboasă. Dacă ar fi să vorbim în zilele noastre, ar rezulta să faci bani din bani, eliminându-se din circuitul firesc producţia.