coltul meu: Imbecilii Si rahatul!

Un prieten imi spune ca a avut o zi de rahat. Un altul imi transmite ca rahatul din baie, „regurgitat” de un veceu infundat, i-a murdarit covorul din hol. Prin zona politicului, multi lideri se plang de rahatul din zona lor. Una peste alta, rahatul - fie aliment, fie resturi urat mirositoare - a ajuns mare vedeta. Nu ca nu ar fi fost si pana acum, dar de ceva vreme este invocat tot mai des si de mai multi oameni. In fond, ce este rahatul? Prin Israel, este un oras cu aceasta denumire. In limba araba poate insemna: confort, calm sau pace. Pe la turci, este o dulcegarie, pe care o mancam in cozonaci sau prajitura „rumba”. La noi, rahat poate insemna ceva ce se scurge in toalete, poate fi o injuratura sau o explicatie pentru micile noastre esecuri cotidiene. „O zi de rahat”, „o existenta de rahat”… si exemplele pot continua. Am ajuns la concluzia ca romanii sunt printre cei mai stresati oameni de pe pamant. La stirile pozitive sunt prezentati europeni ce au motiv de sarbatoare. Vedem fel si fel de natii ce au timp sa rada, sa mearga la cumparaturi doar de ki-ki. Beau bere, vin, sampanie cu orice prilej. Lucreaza mult si din greu, dar si cand termina, nu au probleme existentiale ca cele ale romanilor. Revenind la prietenul meu, ziua lui de rahat poate fi etalon pentru ce se intampla in zilele noastre. Sefii invoca rahatul pe motiv ca imbecilii au invadat spatiul in care ei isi desfasoara activitatea. Sunt imbecili in administratie, in institutiile deconcentrate, peste tot. Oameni de doi lei au ajuns sa ocupe functii, nu foarte importante, dar cheie. Imbecili au fost alesi sau numiti. Nu pot fi dati afara, nu pot fi schimbati. Aceste personaje nu cunosc demisia de onoare. Ce rahat! Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro