coltul meu: Calaul

In vremurile romantice cu preafrumoase domnite si cavaleri calare sau „per pedes”, un personaj important al societatii era calaul. A taia capete de om era o meserie cautata si cerea o precizie de chirurg. Probabil, au existat si scoli de calai, locuri unde acesti meseriasi luau lectii. Parca nu am vrea sa stim cum isi faceau rost de material didactic si cat de lungi erau cursurile. In timpul executiilor, majoritatea calailor aveau o masca pe fata, pentru a nu fi cunoscuti de oa-menii veniti la macabrul spectacol. Anii au trecut, s-a renuntat la astfel de metode barbare de pedepsire a celor vinovati de fapte ne-demne. Exista o adevarata teorie in legatura cu rolul si nevoia de calau. Acum, acest personaj este amintit in disputele casnice si-n cele in care injuriile sunt pe pri-mul plan. Cu toate acestea, mai exista calau si in anul 2008. Calaul mo-dern are o functie importanta si este lider de partid (altfel, nu poate obtine functia). Are costu-me frumoase si vorbeste cel putin bine. Daca are si un pic de „mov”, e super! Calaul zilelor noastre vrea sa fie la putere, pentru a putea face ce vrea. Doreste sa conduca totul si pe toti. Evident, i s-ar putea spune si dictator, tiran sau mai stiu eu cum. Calau este mai potrivit, deoarece astfel de indivizi fac ce faceau cei din intunecatul ev mediu. Isi ascut securile si se apuca sa taie capete. Aplecat, neaplecat, capul celui din subordine este in pericol. Calaul de tip nou nu are scrupule si te arde unde nu te astepti. Institutia calaului (fiind un tip cu functie, e normal sa existe si o institutie) doreste sa faca curatenie. Daca ai carnet care dovedeste ca faci parte din fan-clubul calaului, scapi, cel putin pentru o vreme. Daca nu, cazi sub securea virtuala a calaului modern. Se pare ca nu vom scapa de calai, ei sunt nemuritori… Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro