Colțu`meu / Un Esop pentru noi toți

„Trandafirul şi măslinul se sfădeau odinioară pentru răbdare, putere şi blândeţe. Măslinul învinuia trandafirul că e fără putere şi că se înclină uşor la orice vânt, dar trandafirul tăcea şi nu răspundea. Şi, aşteptând puţin, vântul porni să sufle cu tărie. Trandafirul, clătinându-se şi plecându-se, rămase teafăr, dar măslinul, împotrivindu-se, fu doborât de vânt.

Morala: cei care nu se împotrivesc nici vremii şi nici celor mai puternici sunt mai tari decât cei care se întrec cu cei mari.”

„O cămilă trecea un râu care curgea vijelios. Se bălegă în râu şi, îndată ce văzu balega înaintea sa purtată de iuţeala apei, se întrebă: «Dar ce este asta? Era în urma mea şi acum văd că mi-a trecut înainte».

Morala: Sunt cetăţi (judeţe) în care conduc cei din urmă şi fără minte în locul celor de frunte şi înţelepţi”.

„Într-o bună zi, lupul a întâlnit un miel care se rătăcise de turma lui și, hotărât să nu se arunce deodată asupra prăzii lui, a început să îi explice de ce avea dreptul să îl mănânce. El a vorbit astfel:

«Băiete, anul trecut m-ai insultat foarte grav».
«Chiar așa?», behăi cu o voce amară mielul,
«Dar eu nici nu eram născut pe-atunci».

Îi spuse lupul atunci: «Bine, dar te-ai hrănit de pe pajiștea mea».

«N-am făcut asta, domnule», replică mielul,
«Eu nu am gustat încă din iarbă».

Lupul continuă:

«Ai băut apă din fântână mea».
«Oh, nu, domnule!» exclamă mielul,
«Eu nu am pus apă în gură până acum, pentru că laptele mamei mi-a slujit atât de mâncare, cât și de băutură».

Nemaiavând ce să spună, lupul l-a înhățat pe miel și l-a mâncat dintr-o înghițitură, zicând:

«Ei bine, chiar dacă ai găsit răspuns la toate acuzațiile mele, nu am de gând să rămân fără cină»”.

„Un Măgar și o Vulpe deveniseră camarazi apropiați și se aflau constant unul în compania celuilalt. În timp ce măgarul rumega iarbă proaspătă, Vulpea devora un pui din curtea fermei vecine sau niște brânză. Într-o zi, perechea a întâlnit pe neașteptate un Leu. Măgarul era foarte speriat, dar Vulpea și-a stăpânit frica.

«Voi vorbi cu el», a spus ea.

Așa că Vulpea s-a dus cu îndrăzneală până la Leu.

«Înălțimea voastră», spuse ea pe un ton subțire, astfel încât Măgarul să nu-l audă, «Am un plan de care vei fi încântat. Dacă promiți să nu mă mănânci, voi duce acea creatură proastă de acolo într-o groapă din care nu va mai putea ieși, iar tu poți să te înfrupți din ea după bunul plac».

Leul a fost de acord și Vulpea s-a întors la Măgar.

«L-am făcut să promită că nu ne va răni», spuse Vulpea. «Dar haide, știu un loc bun unde să ne ascundem până dispare».

Așa că Vulpea l-a condus pe Măgar către groapa adâncă. Însă, atunci când Leul a văzut că Măgarul e în groapă și nu poate fugi, în primul rând a sărit asupra vulpii trădătoare și a mâncat-o!

Morala fabulei: Trădătorii trebuie să se aștepte la trădare.