Bdul Traian, Bloc 23, Ap. 9
Baia Mare, România
0362-401.331; 0362-401.332
office@gazetademaramures.ro
Sambătă , 28 Iunie , 2014

Colţu’ meu / Nimic şi nimicuri

de Nicolae Teremtus

Plecând de la povestea cu Centrul Antidrog, am ajuns să mă gândesc, în miez de noapte, la cât de multe sunt instituţiile fără nici un rost, de pe lângă organizaţii mai mari sau mai mici, de pe lângă ministere, ori alte structuri ale satului.

În urmă cu ceva ani, mai mulţi ani, a fost în presa băimăreană un subiect aproape hazliu. Dintr-o întâmplare s-a aflat de existenţa unei instituţii care se ocupa, parcă, de protecţia plantelor. Un loc cu şef, şi toată structura birocratică, cu buget şi cheltuieli. Chestia drăguţă era că nu prea se ştia ce se face acolo. Aşa este şi acum.

O grămadă de astfel de structuri, nici nu ştii cum să le spui, care consumă resurse de tot felul. Locuri călduţe în care stau diverşi inşi ce primesc sinecuri politice din categoria celor neimportante. Astfel de funcţii au fost inventate deoarece trebuie răsplătiţi cât mai mulţi din cei care slujesc partidul, oricare ar fi el. Este o practică ce a intrat în reflexul conducătorilor mai mari sau mai mici. Păstrând proporţiile, cei care apucă frâiele puterii împart funcţii. Întâi sunt date cele importante, cele care generează venituri, bani albi şi bani negri. Apoi, urmează funcţiile de importanţă medie, dar care aduc şi ele bani, plicuri, foloase celor care împart.

În ultima categorie intră funcţiile care oferă, în general, un loc călduţ, un loc în care nu faci mai nimic, sau nimic, lucru pentru care poţi primi chiar un salariu. Din această cauză birocraţia românească este înfiorătoare, iar cheltuielile în sectorul public foarte mari.

 

Până la urmă, totul se reduce la bani şi la putere. Cine mai stă să înţeleagă de ce un muncitor de la Forjă este nemulţumit de un salariu de mizerie. Asta în situaţia în care mai există o Forjă.

Mergeţi prin Baia Mare şi vedeţi câţi muncitori veţi găsi dimineaţa, înainte de şase, sau şapte!

Acesta este indicatorul cel mai bun al economiei judeţului, al ţării la urma urmei.

La celălalt capăt este puzderia de indivizi care se înghesuie să facă nimic pe bani mulţi sau mai puţini, dar totuşi…

La Forjă şi munceşti, şi primeşti bani puţini, sau te-ai ales cu statutul de şomer, un fel de meserie pe care tinerii români o îmbrăţişează de cum ies de pe băncile, tot mai şubrede, ale şcolilor.